Atunci cand umblam in voia copilariei mele pe acel drum, nu stiam ca la un moment dat in existenta mea voi locui acolo…
Am gasit mai mult decat visam sa gasim…
Daca va e greu sa credeti in minuni, va spun: minunile exista!…de cateva zile respir dintr-o minune vie…
Intr-un sat, din apropierea Clujului, exista o casa. Nu au locuit suflete in ea de aproximativ 3 ani. Frunzele s-au strecurat pe sub usa..ne sunt covor al primelor vizite…Panzele de paianjen, tesute atent vorbesc despre liniste…Soarele patrunde timid pe cele doua ferestre dinspre apus…In spatele casei, dealurile se intind la nesfarsit…
Liniste sfanta…pot auzi un zumzet in timpanul imbolnavit de oras si zgomot…
Mirosul vorbeste tainic despre liniste…linistea tace, in coltul drept al camerei, pe un cuptor de caramida…
Curtea e plina de iarba si trifoi de un verde crud! Iti vine sa te arunci pe jos si sa ….asculti…toata imbinarea de vesnicie si lucruri trecatoare. Aici vesnicia e triumfatoare!
Vom lua cu noi credinta, nadejdea si dragostea..si vom pleca de la oras…
Ieri, am vazut pentru prima oara casa…As fi vrut sa mai visez o vreme, de pe pragul casei…
Nu stiu pentru cata vreme vom locui in acel loc, dar oricat de mult sau putin ar fi…vreau sa traiesc minunea pana in cele mai adanci colturi ale ei…
Andreea Stanciu 
in final a-ti gasit un loc acolo in coltul acela de cer?
… vreau sa vad mai multe fotogafii…
ve-ti duce si pe Krista cu voi?
🙂
e aproape de locul acela unde se odihneau acei cai , atunci?
ApreciazăApreciază