Prin oras

Ieri am luat o pauza de casa si am plecat prin oras…hai-hui, de sufletul meu, prin orasul aglomerat si cald.

Mi-am cautat trecutul pe strazile din centrul orasului.

Daca am gasit ceva ce apartinea trecutului dar care apartine si prezentului, acel ceva e un suflet drag.  Sufletul prietenei mele, Oana.

Duceam pe umerii nostri oboseala zilelor si a noptilor, sudoarea sufletelor incercate, avantul obosit al mintilor…Le duceam senin, cu zambetul in priviri.

Am mancat inghetata :).  Am vorbit sprijinite de pereti. Am gasit doi pui de vrabiuta (si vrabiutele pot deveni prietenele noastre).  L-am revazut pe Tomita (pisicul oanei). Tomita a crescut…

Am alunecat incet prin realitatea ce azi imi pare vis. Am pasit incetosat prin parcul cel mare al orasului, intalnind alte doua suflete cunoscute…Daniel era cu noi.  Ne fotografia rasetele, clipirile, ezitarile, pasii.. Cateodata clipa incetineste in noi si ne lasa sa traim fara grija urmatoarei clipe…

Asez fotografiile zilei de ieri, pentru a vorbi, pentru a tacea, pentru a da culorile pe care ele le doresc, zilei de ieri.

oana- Citește în continuare „Prin oras”

Trairi aduse de la sat..

Sunt din nou la oras si simt nevoia sa vorbesc despre sat.

Ieri am vizitat satul in care vom locui..Mai e putin de aranjat pe acolo si plecam…

Cu fiecare zi care trece dorul diminetilor si al apusurilor de la sat ma inconjoara.  Sunt prinsa intr-un dor ce ma face libera.

Literele omenesti tradeaza lutul din care sunt facuta. Aici, pe pamant,  ma pot scrie doar in astfel de litere…Iar dincolo de cerul vizibil, se scrie viata mea in literele LUI…La sfarsit voi fi chemata la judecata pentru tot ce am facut, pentru tot ce nu am facut. In concluzie, sunt ganduri pe care le scriu omeneste. Va marturisesc ca unele trairi nu le pot scrie. Puterea lor nu o pot reda…

Satul intampina cu soare, cu pajisti, cu lanuri de floarea soarelui, cu praful din urma carutelor, cu sunetul tractoarelor indepartate. Daca e duminica, satul intampina cu linistea clopotelor, cu haine de sarbatoare, cu bancile ocupate de satenii ce „azi” sunt in sarbatoare.  La sat, e sarbatoare duminica…

alerg1 Citește în continuare „Trairi aduse de la sat..”

Eclesiastul 11: 5-10

Cum nu stii care este calea vantului, nici cum se fac oasele in pantecele femeii insarcinate, tot asa nu cunosti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.

Dimineata, seamana-ti samanta, si pana seara nu lasa mana sa ti se odihneasca, fiindca nu stii ce va izbuti aceasta sau aceea,  sau daca amandoua sunt deopotriva de bune.

Dulce este lumina si o placere pentru ochi sa vada soarele.

_MG_6448 Citește în continuare „Eclesiastul 11: 5-10”

Ganduri de demult…Despre ceea ce am trait la Jucu…

Acum ma gandesc la cei ce locuiesc la Jucu, la acei copii cu dizabilitati psihice severe din Centru de plasament Sf Andrei de la Jucu…Am cautat cate ceva despre ei, pe internet. Am gasit ultimele stiri de acolo Despre Maria

maria

Tot despre ea…

E vorba despre Maria. Ea, statea intr-un pat mereu..nu putea sa umble. Era frumoasa si senina. Zambea…

Prietena mea, Oana, petrecea mult timp cu ea. Intr-o zi a dus in camera ei o jucarie cu cheita, o jucarie muzicala…Mariei ii placea mult sa asculte…Se bucura de simpla prezenta…Putea sa ne priveasca..Azi nu mai poate.

Doamne, pazeste Tu acei copii si ajuta micimii mele sa ajunga intr-o zi sa-i revada, sa-i slujeasca…Si Doamne, Tu stii, cat am primit prin acei copii…Tu stii cata inviorare au dat sufletului meu zilele petrecute langa ei…

Atunci am scris aceste cuvinte….

Acolo, la Jucu
Sep 7, 2007 12:34 PM

Salbatica inima, ce salti la fiecare adiere a timpului, ti-a venit vremea sa stai pentru o clipa, sa stai si a fii domesticita de realitatea in care timpul uita sa adie.  Poate sa fie un inceput al jertfei sau un sfarsit al al ei, poate sa fie un lung sir de intrebari sau un cufar cu raspunsuri,  poate sa fie teama picurata cu zbucium sau bucurie ce curge fara incetare…poate sa fie ceea ce a mai fost si totusi sa fie nou sub soare ….

Unii in disperarea ce le-a cuprins fiinta se uita spre Cer si cu revolta intreaba “de ce?”…altii, aglomerati de intrebari, isi uita scopul…unii prefera sa priveasca criticand si judecand si povara judecatii ii apasa atat de tare….unii isi pierd puterea si isi uita intreaga teorie…altii isi pastreaza teoriile traind in ele fara sa le aplice… Citește în continuare „Ganduri de demult…Despre ceea ce am trait la Jucu…”

Micul Print – Capitolul 2

Asa am trait eu, stingher, fara sa am cu cine sta intr-adevar de vorba, pana cand, o data, acum
sase ani, am ramas in pana in pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Si cum nu luasem cu
mine nici mecanic, nici calatori, ma pregateam sa-ncerc de unul singur sa duc la bun sfarsit o
reparatie anevoioasa. Era pentru mine o chestiune de viata si de moarte. Apa de baut, abia daca
aveam pentru o saptamana.
In prima noapte, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe departare de orice asezare
omeneasca. Eram mai singur chiar decat naufragiatul pe o pluta, in mijlocul oceanului. Asa ca va
inchipuiti uimirea mea, cand deodata, in revarsat de zori, m-am pomenit ca ma trezeste un
glascior ciudat. Rostea:
– Te rog… deseneaza-mi o oaie!
– Cum?
– Deseneaza-mi o oaie… Citește în continuare „Micul Print – Capitolul 2”

Micul Print – Capitolul 1

Micul Print
Lui Léon Werth
Copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om
mare e cel mai bun prieten din cati am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate sa
priceapa totul, chiar si cartile pentru copii. Am si al treilea motiv: acest om mare traieste in Franta,
unde sufera de foame si frig. Are multa nevoie de mangaiere. Daca toate motivele insirate nu
sunt de ajuns, tin ca aceasta carte s-o inchin atunci copilului de odinioara, caci si acest om mare
a fost candva copil. Toti oamenii mari au fost candva copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc
aminte). Asa ca fac urmatoarea indreptare:
Lui Léon Werth, pe cand era baietel

I
Odata, pe vremea cand eu aveam sase ani, am dat peste o poza minunata, intr-o carte despre
padurile virgine, numita „Intamplari traite”. Infatisa un sarpe boa care inghitea o fiara salbatica.
Iata copia acestui desen.
1.. Citește în continuare „Micul Print – Capitolul 1”

La tara

gand

Vantul schimbarii fluiera in urechile noastre …Dintr-o data, duhul bland al vesniciei se face inteles…

privire

Doamne! Tu iti asterni minunile, de la rasarit pana dincolo de apus…Si cand privesc in ochii fapturilor, create de Tine, imi pare ca primesc din Tine…

comunicare

Dumnezeul meu,  ma rasfata cu dragostea animalelor si jocul soarelui…

Jurnal

Acesta este un jurnal al sufletului meu…

I-am cusut paginile cu gandul de a ma scrie printre ele..de a ma scrie de mana, la umbra unui nuc batran…pe un deal.  Sau poate sub cerul senin, la apus de zi, in culori deschise..

Am folosit fopsele acrilice, lac pentru crapare, tehnica servetelului, panglici negre, carton foto pentru coperta si hartii de doua nuante pentru interior…

_MG_0923 Citește în continuare „Jurnal”

Caiet pentru ganduri…

Am creat zilele trecute un caiet pentru ganduri..asa imi place sa numesc acel caiet, in  care, invitatii vor scrie randuri pentru mire si mireasa.

Am vorbit cu Elisabeta si ea mi-a spus ca isi doreste sa fie elegant si sa fie maro cu verde…

Pentru ca stau destul de prost la capitolul elegant m-am straduit sa imbin stilul in care imi place sa lucrez cu cateva detalii ce trimit la elegant: funda verde, auriul…

Paginile au fost arse pe margini. Imi place foarte mult sa scot in evidenta culoarea unei foi si structura ei prin tehnica aceasta…Nu am reusit sa renunt la ea nici acum, cand mi s-a cerut ceva elegant:)…Adevarul e, ca lucrurile elegante si frumoase nu tin de sclipici si uniforma mintilor noastre, nu tin nici macar de o cultura anume…Cred ca eleganta vine din finete si stralucirea pe care o aduce aceasta, din bunul gust si calitate. Eleganta odihneste ochii, nicidecum nu ii oboseste… ( ELEGÁNŢĂ s.f. Calitatea de a fi elegant, de a avea sau de a fi făcut cu gust, cu rafinament, cu graţie. ♦ Distincţie în limbaj, în stil etc. – Din fr. élégance, lat. elegantia.– http://www.dexonline.news20.ro/cuvant/eleganta.html)

Am avut mici emotii, nestiind daca va fi pe placul lor. Ei au vazut doar rezultatul final…

Pe scurt, iata istoria acestui caiet:

-maro, verde…elegant

-libertate in a folosi materialele, ideeile, nuantele

-bucurie

-ideei

-cumparaturi

-munca langa linistea sufletului meu

-rezultatul final:

caiet nunta Citește în continuare „Caiet pentru ganduri…”

Micul print

Cand vine vorba de „Micul print” din ochiul drept se varsa o lacrima, apoi din cel stang…si ar continua…lacrimile ar continua sa curga…

Nu stiu ce mi-a venit.  Nu inteleg de ce m-am intors, azi, in universul acesta…Va spun, ma trec fiori, ma simt copil, sangele alearga prin vene lovindu-se de amintiri, visez in culori proaspete si cantecul raului ce curge printre munti poate ajunge pana in centrul orasului aglomerat….E amiaza…In mine renasc ritmat randurile „Micului print”…

„..Micul Print cu desenele autorului…

LUI LEON WERTH

Copiilor le cer iertare ca am inchinat aceasta carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din cati am eu in lume. Mai am un motiv: acest om mare poate sa priceapa totul, chiar si cartile pentru copii. Am si un al treilea motiv: acest om mare traieste in Franta, unde sufera de foame si frig. Are multa nevoie de mangaiere. Daca toate motivele infatisate nu sunt de ajuns, tin ca aceasta carte s-o inchin atunci copilului de odinioara, caci si acest om mare a fost candva copil. Toti oamenii mari au forst mai intai copii. (Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte). Asa ca fac aceasta indreptare:  LUI LEON WERTH, pe cand era el baietel….”

Citește în continuare „Micul print”

Invitatie nunta

O parte din invitatiile Aurei au fost realizate dintr-un carton maro. Am folosit hartia aurie pentru poza, panglici aurii si am pictat marginile in acrilic auriu. In interior am folosit hartie galbena, arsa pe margini. Arsura acestei hartii s-a mulat foarte bine pe cartonul maro.  Aura si-ar fi dorit  gartie aurie si in interior.

Uneori, din cauza lipsei de materiale, nu se pot implini intru totul visele viitorilor miri.

In coltul din dreapta-jos al invitatiei am lipit o frunza aurie (simbol al toamnei). Pana acum nu am folosit plicuri la acest tip de invitatii. E primul model la care mi s-a cerut plic. Am folosit plicuri simple, pe care le-am stantat si la sfarsit le-am sigilat cu o frunza aurie.

Cred ca, prin cuvinte e mai greu sa descriu modelul. Observ o incapacitate de a exprima ce simt ..:). Mai bine va las sa priviti imagini cu aceasta invitatie…

_MG_0789

_MG_0792 Citește în continuare „Invitatie nunta”

Meniuri

Cu ceva timp in urma am creat cateva meniuri pentru o nunta.

Voi aseza cateva imagini mai vii cu acele meniuri…Acum intr-o varianta putin mai diferita. Pentru ca nu am mai gasit hartie manuala galbena am regandit putin modelul.

Varianta finala a fost cu hartie manuala alba in interior.

Galbenul initial l-am folosit pentru potrivirea cu calele galbene de pe mese. A ramas pangliga galbena, de care, sper ca s-a legat placut albul.

Eu personal nu am fost sa vad sala decorata, in care s-a organizat nunta.

_MG_9397 Citește în continuare „Meniuri”

Invitatie de nunta

Acest model a fost creat pentru Aura si Bogdan.

Aura isi dorea o invitatie eleganta,  in care rusticul sa isi continue dansul.

Imi place mult sa creez modelele in functie de visele celor cu care stau de vorba. Mana mea si ideeile mele, primesc armonie langa ideeile celor cu care stau de vorba.

Dupa cateva incercari a iesit acest model. E o invitatie, care, pe mine personal ma invita la un dialog cu stralucirea. Auriul rimeaza atat de bine cu bucuria nuntii!…Sunt culori tomnatice..si nunta va fi la toamna :)…

_MG_0352 Citește în continuare „Invitatie de nunta”

La intersectie, respir zborul berzelor

_MG_3159

La intersectie,

Imi pare c-am cazut pe pietre reci.

Si-mi pare, ca traiesc pe alte ritmuri…

Pic! ..si micul strop ce m-a atins, e roua nepatata a noptilor de vara.

Tresar, ca fluturii ce dorm pe flori de camp si vreau sa plec.

Dar stau aici, sa mai respir din zborul berzelor.

E vara! Tot Cerul e senin…