Imi dau seama cum fiecare caiet arata cate putin din cei ce l-au comandat.
Mana mea da doar o mica forma unor vise frumoase.
Forma finala ma cuprinde si pe mine. Nu stiu pe sub cate priviri vor trece obiectele acestea…tot ce vreau e sa trimit frumusetea Creatorului meu, prin tot ce fac…
Doamne, iarta-ma pentru atunci cand nu reusesc sa fac acest lucru!
Aici sunt culorile toamnei, aici e floarea-soarelui si tot aici stau paginile arse pe margini…
Au fost create pentru nunta lui Bogdan si a Aurei.
Sunt in acelasi stil cu invitatiile de nunta si caietul pentru gandurile invitatilor.
Aceste carduri au doua intrebuintari. Sunt de fapt niste plicuri simple indoite si stantate pe care am lipit o frunza aurie si o bucata de hartie, tot aurie, cu numele invitatilor.
Aura m-a rugat sa gandesc un model de card, care sa serveasca si pe post de plic. Aceasta mi s-a parut cea mai potrivita idee la momentul respectiv.
Caietul pentru gandurile invitatilor …roz cu alb…elegant…
De aici am pornit. Imi place sa ma joc cu diferite culori, sa ies din limitele gusturilor mele, a ideilor mele..pentru a crea lucruri diferite, pe care nu le-as fi gandit, dar care devin parte din gusturile mele :)…
Acest suport l-am creat pentru Larisa, pentru visul ei de a-l darui. A facut parte din surpriza pe care i-a pregatit-o prietenei ei, la nunta. Langa acest suport a asezat un caiet pentru gandurile invitatilor.
~~~”Mi se pare că scopul artei este de a pregăti spiritul uman să perceapă binele.”
Andrei Tarkovski
„Un pelerinaj la cinematograf… Cam aşa ar putea fi rezumată vizionarea Ostrovului, în spaţiile în care filmul rulează pe marile ecrane. Pentru ceilalţi, e un fel de pelerinaj în faţa monitorului sau a micului ecran. De ce? Pentru că filmul ne oferă nu doar secvenţe din viaţa unui imaginar nebun pentru Hristos contemporan cu noi, ci ne oferă pur şi simplu fragmente de linişte… La limită, se poate spune că nu avem de-a face cu un film, ci cu un antifilm. Pentru că dacă, de exemplu, filmele pe teme sociale, şi chiar şi unele religioase, reuşesc să împrăştie minţile spectatorilor, Ostrovul e un film rugăciune.
Şi face asta nu prin secvenţele în care, în biserică sau în afara ei, se rostesc rugăciuni. Ci prin celelalte, în care spectatorul este introdus în Împărăţia liniştii iubitoare, în afara frământărilor obişnuite. Există o avalanşă de predici care au drept scop îndepărtarea credincioşilor de influenţa filmelor, întrucât acestea promovează modele îndoielnice, ironizează credinţa, batjocoresc virtutea. Nici una din criticile de acest gen nu se poate aplica Ostrovului. De altfel, filmul circulă chiar şi în spaţiul monahal, arătând că monahii nu fug de filme, de calculatoare şi de aparatura audio video pentru că ar fi rele în sine. Nu e nevoie de filme în mănăstiri, nu e nevoie de un aggiornamento prin care spaţiul monahal să fie reeducat cu ajutorul produselor în serie ale cinematografiei. Dar Ostrovul este altceva…”
E o melodie a sufletului meu. O traiesc de fiecare data cu emotia primei intalniri. O traiesc printre lacrimi…
Ma vorbeste…
Imi vorbeste despre mine..si atunci plang…
„Sunt atat de mic….atat de mic de cand incerc sa ma ridic…”
M-am trezit inconjurata de temeri. Acesta e un motiv de pocainta. Domnul meu spune „Nu te teme”….M-am trezit cu teama zilei de maine pe umerii sufletului meu. Citește în continuare „Eliza pirosca – Atat de mic”→
Invata-ma pasul cel dintai, al urcarii, al razei de Soare, al zborului senin! Invata-ma!..cele dintai silabe, cele dintai avanturi, cele dintai…
Noi incepem din nou. Eu la picioarele Tale Sfinte, ascultand tacuta suspinele Tale, nascute din dorul de mine. Iar Tu, Tu cu inima coborata in prapastie, ca sa ma urci pe mine in varful Soarelui.
Palida din cauza ratacirii prin pustie, ridic mana dreapta a mintii mele si ma agat de inima Ta.
Pe acordurile noului inceput visez la calatoria prin lume, la bratul Tau, smerita de dragostea Ta mare, mult mai mare decat mi-o pot eu imagina.
Sambata, am fotografiat impreuna cu sotul meu nunta lor…
A fost prima nunta la care am fost doar noi doi, fara un alt fotograf langa noi. Dincolo de emotiile ce s-au jucat prin noi cu o seara inainte, am primit curajul de a sta fara teama, inconjurati de dragostea Tatalui din cer.
Si uite asa, ajungi sa faci lucruri noi, sub un soare vechi. Acelasi soare pe sub care s-a plimbat Isus, cand a venit pe pamant….
Citește în continuare „Caiet pentru ganduri 4” 
Andreea Stanciu 