Eliza pirosca – Atat de mic

E o melodie a sufletului meu. O traiesc de fiecare data cu emotia primei intalniri. O traiesc printre lacrimi…

Ma vorbeste…

Imi vorbeste despre mine..si atunci plang…

„Sunt atat de mic….atat de mic de cand incerc sa ma ridic…”

M-am trezit inconjurata de temeri. Acesta e un motiv de pocainta. Domnul meu spune  „Nu te teme”….M-am trezit cu teama zilei de maine pe umerii sufletului meu.

Duc in maini nesiguranta si nemultumirea unei firi mult prea lipite de pamant. Privesc prea putin Cerul si prea mult pamantul.

Imi pare rau pentru aceasta. Ar trebui sa ma multumesc cu o saltea…si de acolo sa vad doar Soarele.

Doamne! e atata lut in jur! …Mi-e atat de dor de razele din inimile celor parasiti, a celor flamanzi si goi…de glasurile lor reale si sfinte, in spatele carora nu se ascunde rautatea.

Pana si noi, cei ce pretindem ca Iti slujim avem sufletul balacit in lut..in prea mult lut…

Cand Tu ma atingi din spate cu degetul aratator, ca sa imi spui ca am gresit calea, eu bat inca un cui in trupul Tau, ca si cum nu sunt  sigura ca Te-am rastignit indeajuns…ca si cum mi-ar fii teama ca acele cuie batute de fiinta mea nu te pot tine rastignit….Si uit. Uit ca era locul meu acolo.

Iata-ma Tata, sunt eu..mereu eu….As vrea sa locuiesti Tu in mine. Atunci nu as mai fii eu. Ai fii TU… si atunci nimic nu mi-ar produce teama, nimic nu m-ar tulbura, nimic nu m-ar duce inspre lut..inspre prea mult lut. Atunci roadele Tale vor imbraca fiinta mea si as fii lumina, asa cum Tu ne-ai poruncit sa fim.