Intr-una din zilele pe care le-am petrecut sub soare pana acum, am fost provocata sa creez un jurnal albastru.
L-am creat pentru o pereche, pentru un el si o ea, care au decis sa se casatoreasca.
Pe paginile lui vor scrie ganduri si binecuvantari … poate pe paginile lui vor scrie vise si infrangeri ce lucreaza la sfintirea sufletelor lor. Citește în continuare „Jurnal albastru”→
Imi plac povestile simple, scrise sau rostite bland. Acelea care intra tip-til in sufletul meu, dar care raman acolo.
Sunt povesti pe care nu le izgonesc in furtuna. Ele nu incomodeaza umblarea mea si nu perturba linistea cerului senin.
Cand le aud incep sa tac in mine. Nu-mi mai vorbesc si nu ma mai aud. Nu mai pot sa-mi stapanesc ochii si mi umezesc obrajii.
Caut o batista in buzunar …dar nu o gasesc. De-atata impietrire nu mai e la moda sa porti batista in buzunar. Lacrimile vin rar, pier repede.
Atunci ma sterg cu coltul de la maneca si tusesc inecat.
Vorbesc deseori despre povestea micului print, despre Momo….
Imi plac povestile cu pustnici, cu oameni ce s-au jertfit pentru altii, cu oameni ce fac din suferinta lor fereastra catre Vesnicie.
Imi plac povestile cu caini (de cand o am pe Krista).
Imi plac povestile cu copii. De copii nu ma pot satura…Transparenta lor ma opreste in loc.
Imi plac povestile de dragoste….
Azi las aici o urma dintr-o poveste de dragoste. O poveste scrisa si rostita bland. A intrat tip-til in sufletul meu si ramane aici. Nu vreau sa o izgonesc in furtuna. Ea nu perturba linistea cerului senin. Cand am privit-o am tacut in mine. Nu mi-am stapanit ochii, mi s-au umezit obrajii….M-am sters cu coltul de la maneca….
Vizitand astazi site-ul celor de la Aercurat am descoperit acest filmulet.
M-am oprit pentru ca ca l-am vazut in imaginea de inceput a filmuletului pe Beni Faragau. Cuvintele lui imi par pline de intelepciune, imi par pline de Duhul Domnului.
Am ascultat. Mi-a placut. Am fost miscata inlauntrul inimiii mele…
Adierea apelor limpezi straluceste deasupra sufletelor noastre accidentate..de prea multe griji. Ne repara cursul gandurilor si ne invata urmatorul pas spre zbor. Citește în continuare „Pe malul apelor limpezi”→
Dna. Aurica e matusa sotului meu. Intr-o zi am intalnit-o pe strada. Purta haine crosetate. Mi-a placut foarte mult vesta ei.
Dupa cateva luni m-a sunat si m-a chemat sa imi iau vesta. Intre timp imi crosetase o vesta..:). M-am bucurat enorm.
Casa dansei e plina de lucruri crosetate, de fete de masa cusute pe etamina, de fel si del de lucrusoare. E pasiunea ei…de o viata.
Mi-a aratat bascutele, fularele, fustele crosetate de dansa. Mi-au placut foarte, foarte mult. I-am propus atunci sa le vanda prin blogul meu. Azi am fost si am adus acasa (ca sa fotografiez) cateva dintre minunatele lucruri facute de dansa. Sunt de vanzare…pentru cei ce iubesc lucrurile de mana.
Le-am probat pe toate si mi-am facut poze cu ele, ca sa va dati seama cum arata. Mi-ar fi placut sa fie un alt model in locul meu:)…