..are culorile vietii in ea.
Cu toate ca timpul si soarele i-au decolorat peretii, cu toate ca intr-o zi va fi inghitita de ape..cu toate acestea pare fara sfarsit.
Pescarusii sunt mari. Ei zboara neobosit. Unul dintre ei a venit printre porumbei.
Poate intr-o zi, in piata plina de porumbei, vor fi doar pescarusi….
Cantecul lor, strigatul zborului va incenunchea inima in fata Cretorului.
Privirile oamenilor erau libere. Citește în continuare „Venetia in sufletul meu”
Andreea Stanciu 