Ganduri de pe luna

Povestea aceasta s-a nascut la umbra unor suflete. O aduc aici…pentru ca unele povesti se pierd prinre arhive.  Ar fi pacat sa se piarda…

R: A.buna dimineata..esti in c.?

A: salut R.

A: sunt in c., din nou. Tu unde esti?

R: eu pe luna

A: cum e pe luna azi? e frig ?

R: e soare pe luna

A: oooo

A: inseamna ca nu pot fi si stele azi pe luna….

A: vezi sa nu te bronzezi prea tare !!

R: da..clopotei

R: o sa ma bronzez la ei

A: ai palarie de soare? ochelari? creme de protectie?

R: nu..doar un nuc

R: imi tine umbra pe luna

A: are frunze? are nuci?  daca sunt numai crengile ti-ar trebui totusi o umbrella. Sa nu te rezemi prea tare de el..s-ar putea sa aiba radacini fragile…asemeni firelor tesute de paianjeni…si se va darama….sa-l intrebi inainte sa te rezemi de el cate kg poate sprijini

da?….sa nu se prabuseasca nucul tau pe pamant….si sa striveasca nucul din gradina mea

R: da eu sunt pe luna A. Nu am kilograme. Nucul nici nu ma simte.. Eu stau pe el si crengile lui imi sunt acoperis.

A: uitasem ..uitasem cat de multe se schimba pe luna…uitasem ca acolo nu ai kolograme. Iertare!

R: eu sunt asa de mica aici pe luna. E o lume mare aici pe luna. Eu nici nu ma vad.

A: si ce se aude pe luna?

R: soarele se aude pe luna.. si bataile inimii

A: mai ai nevoie de ceva acolo? iti lipseste ceva?

R: zapada

si muntii

si craciunul

aici nu e craciun niciodata

brazii ..ei sunt de vina..nu exista

A: iti trimit un cantec…cu zapada….

iti voi trimite unul cu Craciun….

si tu…tu sa stai cu gandul lipit de Soare….l-am rugat sa te aduca pe pamant…..sa-mi dai un semn cand esti aici…

R: stii de ce sunt eu pe luna?

fug..

A: de ce?

R: aici nu imi simt trupul, ca e usor..

aici fug de neiertare

mi-e teama de NEIERTARE

si fug de ea..am ajuns pana pe luna

aici e bine o vreme pana e soare

soarele nu ma lasa sa imi fie frig

si astfel; nu imi simt trupul

si devin mica de la soare , stand pe nuc

A: ridica ochii catre cerul de deasupra lunii…..