Dragul meu Rafael, (pagini de jurnal)

Saptamana trecuta am fost din nou la ecograf. Te-am vazut pentru a treia oara, iubit si asteptat copil!

Mi s-a spus ca s-ar putea sa existe niste probleme…s-ar putea sa fie ceva in fiinta ta plapanda. Nu stiu exact ce. Nu mi s-au dat prea multe detalii. Peste o saptamana va fi nevoie sa merg din nou la ecograf. Oamenii mari simt nevoia sa supravegheze, de a controla.

Tu sa nu te temi. Tu stai linistit in Bratele Celui ce a spus “sa fie” si ai fost. El te-a creat si El cunoaste fiecare madular al tau.

Zeci de intrebari mi-au cuprins mintea zilele acestea. Ma intrebam ce ai putea avea, ce te-ar putea incomoda, ce ti-ar putea crea dureri. M-am pomenit de multe ori cu sufletul aproape sufocat in teama, intrebari, lacrimi.

Numele tau vorbeste despre un Dumnezeu care vindeca…Eu cred in minuni, eu cred in vindecari miraculoase in ceea ce te priveste pe tine. Citește în continuare „Dragul meu Rafael, (pagini de jurnal)”

In asteptarea lui Rafael: tot mai putina munca…:)

Din cauza sarcinii e tot mai greu sa lucrez. Adevarul e ca incet ma retrag din activitatiile pe care le aveam inainte. Simt nevoia sa ma adun pentru Rafael.  Simt nevoia sa ma retrag intr-un „cuib” si sa pregatesc venirea minunii. Mai e o luna si ceva…

Marturisesc ca am emotii…Astept cu nerabdare sa cunosc chipul copilasului ce a saltat atata vreme in pantecele mele. Astept sa il privesc in ochi si sa ii sarut fruntea, sa il strang tare tare la piept. Astept sa plang la intalnirea chipului unic si sa vorbesc cu cel ce azi locuieste in mine.

Ieri,i-am simtit mana sau piciorusul foarte tare. Deobicei cand il atingeam se retragea. Ieri a ramas asa, impingand cu putere carnea si pielea mea. L-am atins si am stat asa o vreme. Intre noi era o bucata de carne. I-am spus ca mai e putin si il voi putea atinge fara sa stea intre noi nimic…Nu stiu daca Rafael va fi sau nu sanatos, dar il astept cu toata dragostea si emotia…E mult de cand nu am mai scris despre el, despre experientele noastre cu el. Rafael s-ar putea sa fie bolnav…Nu e nimic sigur. Cred a in loc de a cauta raspunsuri e mai intelept sa il asez in Mana Domnului. El l-a creat…El il stie intru totul…El il va vindeca..caci Rafael vorbeste despre vindecarea lui Dumnezeu. A fost suspect de hidrocefalie. A fost un timp dificil pentru noi dar am incercat sa imi canalizez gandurile spre faptul ca e darul Lui pentru noi. Indiferent cum va fi, va fi spre binele nostru. Daca sunt chemata la o asemenea jertfa (uneori imi pare prea mare) insemna ca ea va lucra ceva pentru binele meu de dincolo de timp. Asa ca, indiferent de cum va fi Rafael, eu il simt ca fiind cel mai frumos dar venit de sus…

In timpul acesta, incarcat cu ganduri si ganduri am lucrat la cateva obiecte.

Un jurnal…

A fost o experienta din care am invatat mult si nu destul. L-am creat pentru o persoana din Bucuresti. Am muncit la el cateva zile, uneori cu puteri putine. Mi-am pus dragostea in munca. L-am trimis prin posta. Dupa ce a ajuns jurnalul, persoana s-a ascuns de mine. Nu mi-a mai raspuns la telefon, nu mi-a mai scris. Cand intr-un final am reusit sa vorbesc cu ea (am sunat de pe un alt telefon) a gasit o multime de scuze….si m-a mintit intr-un mod nevinovat. Mi-a fost greu sa ascult cuvinte mincinoase…A spsu ca nu a ridicat jurnalul de la posta…Intre timp cei de la posta ne-au trimis o hartie prin care ne-au anuntat ca jurnalul a fost ridicat…

Din experienta aceasta m-a durut increderea inselata si ma doare ca imi pierd increderea in alte fiinte din cauza unor experiente ca acestea.

Am totusi o speranta: ca jurnalul e de folos. Si am o rugaciune: „Doamne, ajuta-ma sa nu mai astept rasplata pamanteasca pentru munca mea.”
Citește în continuare „In asteptarea lui Rafael: tot mai putina munca…:)”

suflet aruncat dupa „gratii”

In dimineata aceasta as scrie despre culorile si parfumurile de dincolo de ziduri…ziduri inalte, ridicate de prejudecatile noastre.

In fiinta mea se contureaza portretul unei doamne de vreo patruzeci si ceva de ani. Am cunoscut-o cu ceva timp in urma. Poate de vreo doi ani.

Camera ei: un salon de cativa metrii, in care incap doua paturi.

Averea ei: o camasa de noapte, un halat si niste slapi de plastic.

Libertatea ei: o fereastra cu gratii…printre ele se tesea cerul in privirea ei tulburata.

Preocuparile ei: ganduri verbalizate cu putere…strigate infricosatoare pentru cei ce le aud pentru intaia oara.

Evadarea ei: baia rece si sinistra, atelierul..in care isi picteaza haotic durerea, in pauzele dintre intrebari si priviri incarcate cu scepticism. Citește în continuare „suflet aruncat dupa „gratii””

a fi eretic = ?

Aici am gasit ceva interesant vis-a-vis de problema noastra, de intrebarile noastre.  In articolul trecut am vorbit putin despre sufletul nostru, prins intre cuvinte ce ranesc, despre durerea pe care o provoaca vocile unor apropiati, despre a fi „parasit’ asemeni unui lepros daca nu impartasesti credintele celorlalti.

Zilele acestea am citit o parte din cartea „Orthodoxie versus ortodoxie” a lui Cristian Badilita.  Autorul e ortodox (stiu ca multi dintre ortodocsi nu citesc autori care provin din alt cult).  Am regasit in ea foarte mult din noi, din experientele noastre. Poate acesta e motivul pentru care o recomand. E intr-un fel o voce a sufletelor noastre. Citește în continuare „a fi eretic = ?”

Din unii…noi suntem eretici. Ca sa fii mantuit trebuie sa fii ortodox, baptist, martor a lui Iehova, adventist, penticostal, reformat?

Dintre zecile de experiente pe care le-am trait aici, ne-a fost dat sa traim ceva nou si totusi vechi…

Ti s-a intamplat sa ai o credinta diferita de a prietenilor tai?

Ti s-a intamplat sa visezi in note diferite la vesnicia langa Dumnezeu?

Ti s-a intamplat sa fii diferit….?…si pentru asta sa fii prigonit din sufletul si viata unor oameni apropiati?

Citește în continuare „Din unii…noi suntem eretici. Ca sa fii mantuit trebuie sa fii ortodox, baptist, martor a lui Iehova, adventist, penticostal, reformat?”

Pui husky – acesta e un mesaj pentru persoana din brasov care m-a contactat sambata

Imi cer iertare pentru ca am pierdut numarul tau de telefon. Scriu acest mesaj ca sa stii ca esti al doilea pe lista pentru masculi. Daca mai esti interesat, asteptam sa ne suni sau sa ne trimiti numarul tau de telefon, ca sa te putem contacta.

Am scris acest mesaj cu speranta ca il vei vedea. :)…

Portret de husky…mica prezentare a fiecarui catel

Masculul 1

Noi l-am numit bursucel :)…Uneori, eu, ii mai spun ursulet.

E foarte pufos si are o privire blanda…desi in ultimele zile l-am surprins de multe ori maraindu-si fratii si aratandu-si barbatia. Krista il cearta cand se joaca prea dur cu fratii lui…:). Pare cel mai grasut…din cauza ca e pufos. Seamana cu tatal lui. Are blana mai deschisa la culoare si ochii de un albastru senin. Pare un mare intelept in miscarile lui leganate…Ii place foarte mult sa doarma pe spate. Inima noastra s-a legat foarte tare de el.

Masculul 2

E cel mai voinic, cel mai greu dintre toti. Se vede inca de acum masculinitatea din el. Se bate adesea cu bursucel. Inca nu stim care e seful dintre ei. Poate in urmatoarea perioada ne vom da seama care pe care intimideaza. Acest mascul e negru cu alb si are pe spate o mica pata alba. Seamana cu mama lui. Are ochii albastri..de un albastru profund. Cand il privesti in ochi poti vedea vanatorul din el, poti vedea puterea si viteza.

Citește în continuare „Portret de husky…mica prezentare a fiecarui catel”

Pui husky, de vanzare…(2)

Azi, 17 aprilie 2010, cateii implinesc 4 saptamani. Peste 2 saptamani vom incepe sa ii dam de langa noi. Procesul despartirii de ei a inceput in ziua in care am postat pentru prima oara anuntul cu ei. De atunci, fiecare intalnire cu ei, fiecare gest si atingere, e insotita de gandul despartirii.

Nu e usor, dar e un proces natural. Despartirea face parte din existenta noastra de pamanteni. Fiecare lucru sau persoana trece prin viata noastra si pleaca la un moment dat. Ramane un gol in noi, un dor ce pare ucigator…dar toate isi au vremea sub soare. Asa cum spune si Eclesiastul: „despartirea isi are vremea ei”.

M-am gandit sa mai postez cateva poze cu ei, pentru voi, cei care ati dori sa-i luati langa voi. Poate veti incepe sa-i indragiti privind la pozele cu ei si cand ii veti lua nu vor fi straini pentru ochii vostri. Citește în continuare „Pui husky, de vanzare…(2)”

Pui husky …de vanzare

Acestea sunt cele 6 minuni pe care le-a adus Krista in ograda noastra.

Sunt 4 fetite si 2 baietei.

4 dintre catei sunt de vanzare.

Daca ar fi dupa noi, i-am tine pe toti..nu i-am da de langa noi. Ne sunt dragi, foarte dragi, tot mai dragi.

Petrecem mult timp cu ei. Ii stim pe fiecare in parte.  Acum le ies in evidenta temperamentele.

Daca va ganditi sa cumparati un catel husky, va vom da poze cu ei si poate vom scrie putin din povestea lor si din temperamentul lor.

Sunt jucausi, sunt frumosi, sunt puii catelei noastre. Cred ca oricum ar fi, pentru noi ar fi minunati! Asa se intampla cu ce e al tau, cu ce creste sub ochii tai…Le privim joaca, somnul, cascatul, plansul, micul dejun, pransul, cina…cum sa nu ii indragesti?

Nu stiu cum va fi experienta despartirii de ei. Poate imi va fi teama sa o mai dam pe Krista la imperecheat. E teama despartirii de ceva drag…Poate o stiti si voi…

Citește în continuare „Pui husky …de vanzare”

Rugaciune de la sfarsitul lui februarie…

Te caut manata de greul si pustiul ce se coboara in mine de fiecare data cand pasesc stramb. O singura zi in care imi traiesc poftele firii e de ajuns sa ma pustiiasca, sa ma duca in uitarea a ceea ce sunt sau pot fi cand ma hranesc cu lumina.

Pacatele multe ma atrag ca un magnet spre ele. Pe cand imi vine sa cant biruitoare ma pomenesc calcand in alt fel voia Ta. Luptand sa fac bine celor din jur, ajung sa port seara povara mandriei. Scapata de mandrie, prin Mana Ta ce ma spemereste, ajung sa invidiez, sa poftesc ce nu-mi apartine, sa fiu lacoma. Atunci, bucata de paine mancata alaturi de Tine Citește în continuare „Rugaciune de la sfarsitul lui februarie…”

Despre viata noastra din ultimele luni

Daca ceva ne-a bucurat, daca ceva n-a alintat, daca ceva ne-a rupt de pamant pentru a ne lipi de cer…e doar Harul Lui fara seaman, fara margini in implinirea fagaduintelor…

Suntem tot si tot mai indragostiti de libertatea in care locuim acum, suntem tot si tot mai insetati dupa ploaia de soare ce coboara in fiecare zi peste ograda noastra.

Suntem simplii calatori …ce e aici nu ne apartine. Locuim aici prin mila Celui ce ne-a creat. Casa aceasta, ograda, gradina…nu ne apartin. Acesta e un lucru care ne smereste uneori, ne revolta altadata, ne face sa ne amintim ca suntem in vizita pe pamant, ne face alteori sa credem ca suntem aici pentru vecie. E un loc nespus de frumos pentru sufletele noastre intoxicate.

Va spun cu sinceritate ca nu as mai veni la oras, ca nu as mai lasa linistea sa imi scape…

Sunt doar sase luni si ceva de cand suntem aici.

Aici a crescut Rafael in pantecele mele.

Aici a nascut Krista. Citește în continuare „Despre viata noastra din ultimele luni”

Negruta a adus sub soare 7 minuni

In inima noastra a inflorit soarele in dimineata de 15 martie 2010.

Erau nori grei…atat de grei incat isi cerneau fulgii de nea si toata furia peste ograda noastra.

In dimineata aceasta nu a mai alergat spre noi Negruta. A plecat Daniel in cautarea ei. Sedea in sura, pe o patura de lana…langa cele 7 minuni.

In fata acestei privelisti s-au topit toate grijile noastre, toate temerile…S-au oprit toate cuvintele, toate explicatiile, toate intrebarile. A ramas doar uimirea muta innecata in lacrimi….

Negruta devenise mama. Devenise in toate ale ei. Toate instinctele s-au aprins in ea. A uitat de foame, de sete, de orice nevoie de-a ei. Toata atentia, toata grija, toata energia si-o canaliza spre cele 7 minuni.

Una dintre ele..era fara suflare. Citește în continuare „Negruta a adus sub soare 7 minuni”

Krista are sase pui

Intr-o nopte de vineri spre sambata din luna martie a anului 2010 au venit pe lume primii pui ai catelusei noatre iubite.

A fost o noapte grea si lunga, in care ochii nostri nu s-au inchis prea mult. Daniel a stat mult timp langa ea. A fost o experienta noua. Atat de noua incat noaptea a devenit ziua. In durere si-a nascut puii. Mai ales pe primul dintre ei. Am asistat la prima ei experienta de mama si lacrimi ma inunda la amintirea acelei nopti. In ziua dinainte a a avut un comportament mai ciudat, mai diferit. Era agitata dar totusi obosita. A mancat mai putin. A cautat toata ziua un loc adapostit. A scurmat printre sacii cu haine in cautarea unui colt ascuns de ochii nostri. Nu am inteles foarte bine ce e cu ea. Dupa calculele noastre mai avea o saptamana si ceva pana sa-i vina vremea. Seara starea ei s-a agravat. Plangea…Intra in cusca de afara..iesea…ne maraia cand ne apropiam de ea….Eu nu o mai intelegeam. Era peste puterile mintii mele sa inteleg ce e cu ea…. Citește în continuare „Krista are sase pui”