Dintre zecile de experiente pe care le-am trait aici, ne-a fost dat sa traim ceva nou si totusi vechi…
Ti s-a intamplat sa ai o credinta diferita de a prietenilor tai?
Ti s-a intamplat sa visezi in note diferite la vesnicia langa Dumnezeu?
Ti s-a intamplat sa fii diferit….?…si pentru asta sa fii prigonit din sufletul si viata unor oameni apropiati?
In satul nostru, peste drum de noi, la cativa metrii chiar, exista niste oameni pentru care eu si Daniel suntem eretici si de care trebuie sa se fereasca, cat mai mult cu putinta….
Nu sunt primii care ne ranesc prin asta..si nici ultimii…caci mare e pamantul si multe calatoriile sub soare.
Daca ar fi sa rezum in cateva cuvinte credinta noastra as spune:
Eu si Daniel credem in Trinitate, credem ca Isus si-a dat viata pentru noi ( credem ca a murit ca sa fie iertate toate mizeriile noastre), credem ca va exista o judecata, credem ca va exista o vesnicie. Cautam sa semanam cu El. Avem lupte grele de dus cu pacatele noastre, caci desi dorim sa facem binele…raul sta lipit de noi. Cadem mult…si
Harul Lui ne ridica bland si iertator de fiecare data cand ne pocaim de pacatul nostru. Ne-am pus viata in Mana Domnului in care credem si visam sa locuim in vesnicie langa El.
In ultima vreme frecventam o biserica baptista. Eu vin din mediul ortodox. O vreme am frecventat si am practicat credinta ortodoxa. Vrem sa ne asezam undeva…Sa nu ne intelegeti gresit. Avem in noi linistea cerului si aceasta nu depinde de biserica pe care o frecventam ci de relatia noastra cu El.
Cand vom alege, vreau sa fie clar un lucru. Nu am ales aceea biserica pentru ca am gasit in ea supremul adevar. Nu credem ca mantuirea exista doar intr-o biserica (ortodoxa, catolica, protestanta). Doamne ajuta-ne sa nu credem niciodata asta! Mare ne-ar fi mandria sa credem ca facem parte din putinii ce ajung la Tine, pentru ca fac parte dintr-un anumit cult. E o primejdie ce ne paste la fiecare pas.
Credem ca mantuirea vine prin Isus Hristos si ma dor atitudini de genu: “saracutii de ei (neoprotestantii)” – ca si cum ai spune “Doamne , ce bine ca sunt ortodox! Aceia vai de ei! Sunt pierduti…toti se duc in iad!” sau ma doare atitudinea de genu:”Ortodocsii saracii…atatea ritualuri, inchinare la idoli” – ca si cum ai spune: “Doamne, ce bine ca sunt baptist. Saracii ortodocsi! Sunt pierduti pentru ca se inchina la chipuri cioplite si se roaga la sfinti si …”…..Fiecare are argumente puternice ca sa il rastoarne pe celalalt. Putini sunt aceia care sa se smereasca sis a-l vada pe celalalat mai sus.
E atat de evident ca avem nevoie sa fim cineva in firea noastra, sa credem ca noi am gasit adevarul. E firesc… Dumnezeu ne cere smerenie dar pentru noi e prea greu …Noi vrem sa fim cineva, alesii, mantuitii privilegiati…
Pentru cei ce cred ca au gasit cultul mantuitor am o gand: “In fiecare cult exista personae care cred asta despre ei. Tu ii faci eretici pe ei, ei pe tine. Care din voi, care din noi e ereticul? Oare mantuirea si judecata finala va fi a noastra?” Unii cred ca fara botez la maturitate nu poti ajunge sus..sau fara impartasanie..sau fara spovedanie…sau fara sa tii sabatul…
Nu cred ca acestea sunt rele. Cred ca toate sunt mantuitoare pentru ca si daca lucreaza ceva in noi….
Daca printre cei care citesc aceste ganduri sunt prieteni apropiati care stau langa noi in speranta ca vom face parte din cultul lor….ii rog sa se departeze inca de acum de noi…daca asta ne leaga inimile..atunci socotesc ca e o relatie ce miroase a mortaciune inaintea Dumnezeului nostru. Daca ne leaga Dumnezeu si dragostea pentru El, indiferent de forma pe care o alegem ca sa ramanem langa El, atunci ramaneti! Ne-ar durea prea tare sa ne parasiti intr-o zi din cauza ca nu am ales ceea ce ati visat voi pentru noi.
Vecinii nostri au stat langa noi cu speranta ca vom alege ortodoxia. Acum s-au hotarat sa se departeze de noi, pentru ca au simtit ca efortul lor de a ne atrage spre ortodoxie e in zadar. Ne-au spus ca nu vor sa aiba de a face cu niste eretici. Prin ei parem pierduti. Cu un eretic nu trebuie sa stai la masa…
…dar Doamne, prin Tine..prin Tine conteaza cu adevarat cum suntem, cum parem, cum vom fi…
‘Ortodoxia” lor si spiritual lor ortodox nu ne vor chema niciodata spre cultul ortodox. Pentru noi ortodoxia sau dreapta credinta inseamna altceva. Din cauza atitudinilor de genul acesta mai degraba vom pleca de langa cultul ortodox…E la fel si din partea cealalata. Atitudinile de superioritate si de exclusivitate ne vor indeparta…
Unele povesti se termina trist…
Am stat cu Daniel si ne-am gandit la clipe ce au trecut si la clipe ce vor veni. Daca vom mai locui pe aici, daca Rafael va fi mai mare si va dori sa se joace cu copiii vecinilor…Ne asteptam ca ei sa le interzica copiilor lor sa stea in preajma unui mic “eretic”. Rafael nu va intelege. Nici copii lor nu vor intelege. Copiii nu sunt ca oamenii mari.
Si ne spui Doamne, ne spui atat de frumos, ca nu vom mosteni Imparatia daca nu vom deveni ca ei…
Rafael sau Stefan vor dori sa fie prieteni poate, sa alerge impreuna dupa miei, dupa catei…Experiente ca acestea, impuse de oamenii mari, ii vor durea…Si pe noi ne dor. Aripile ce ne vor ridica sus nu au forma unui cult, a unor conceptii. Aripile ce ne vor ridica sunt cusute cu sangele lui Isus si au forma iertarii. Vom zbura prin jertfa Lui.
Durerea care ma strapunge e un amestec de mai multe intrebari si mai multe ideei. Ei cred ce cred pentru ca asta li s-a prezentat de unii. Aceia cred ce cred pentru ca asa au auzit de la altii. Nu au mai cercetat..au primit…Ei nu vor sa mai primeasca nimic altceva. Niciodata nu vor deschide urechile spre alte voci. Vor crede ca ei si doar ei au adevarul. Isi inchid urechile in fata istoriei, a faptelor clare, a altor voci. Vor crede…si nu vor cerceta.
Ajungem sa idolatrizam niste fiinte si sa credem ca tot ce vine din gura lor e sfant..orice suna a altceva e erezie, ne tulbura, e din gura diavolului.
Ne inchidem atat de tare in propriul cult incat devine el dumnezeul nostru, pentru el luptam, lui ne inchinam, pe acesta il aparam cu toata fiinta noastra, pentru el ne dam viata…si la final ni se va spune: “niciodata nu te-am cunoscut, pleaca de la Mine!”. Doamne iarta-ne!
Si ajuta-ne sa cautam mai intai de toate Imparatia Ta!
Cat despre noi…ne vom trai in continuare “erezia”. E modul prin care ni s-a aratat noua Hristos. Si sus..sus vom ajunge prin jertfa LUI si prin harul LUI..daca va fi sa ajungem! Doamne ajuta-ne!
Amin!!!
Domnul sa va intareasca si sa va dea putere sa cresteti in cunoasterea Lui si sa continuati sa cautati Imparatia Lui!
ApreciazăApreciază
Andree scump,
voi pentru mine a-ti fost exemplu de credinta.
Prietenia voastra mi-a confirmat ca nu religia te apropie de El, ci relatia ta personala…
Ce cred altii nu conteaza…
in pomul cu roade mereu vor fi oameni ce vor arunca cu pietre…
priviti partea buna… se-observa roade 🙂
Eu va iubesc pentru ca ne leaga El.. in toate…
Nu religia ne-a adus aproape…
Cerul ne-a deschis toate orizonturile sa ne cunoastem…
prin voi eu am crescut!
Ca persoana…
cu sufletul…
in credinta…
in maturitate…
in dragoste…
in simplitate…
in a iubi lucrurle mici… nu cantitatea lucrurilor mari…
Tu stii ca mereu vei fi parte din istoria mea in lucrare.. pentru ca ai fost provocarea Lui sa-ncep sa scriu…
Prietenia ta m-a ridicat cu-o aripa mai sus…
E motiv destul pentru mine.
Credinta ta.. credinta voastra… e curata…si placuta Lui!
Asta e tot ce conteaza!
Religiile sunt rezultatul omului nebun…
sunt limbile Babilonului modern… ce-a despartit pamantul in sute de bucati…
Isus s-a facut trup sa deschida o fereastra in forma de cruce, spre o Relatie Dumnezeu-om …
Deci, mergeti inainte cu cel ce a spus ” indrazniti , Eu am biruit lumea!” …
…” nici pe Mine nu m-au primit”…
„si pe voi va vor prigoni”
… caci..”multi sunt chemati dar putini alesi” …
… „Celui ce va birui… ii voi da sa manance din Pomul Vietii!”
Amintiti-va de pilda Semanatorului…
nu tot ce-a semanat a adus roade…
„Aripile ce ne vor ridica sunt cusute cu sangele lui Isus si au forma iertarii. Vom zbura prin jertfa Lui.”
Va iubesc
minuni, din inima Lui!!!
sunteti in rugaciunile mele, zilnic…
ne revedem, curand 🙂
ApreciazăApreciază
Andreea draga gandeste-te ca poate chiar Dumnezeu a ingaduit experienta asta… va salut pe amandoi si pe micul Printisor
ApreciazăApreciază
Foarte frumos eseu. Va doresc numai bine si mult succes in tot ce faceti.
ApreciazăApreciază
Domnul Isus sa va binecuvinteze! El sa faca sa lumineze fata Lui peste voi si sa se indure de voi! Apreciez mesajul transmis mai sus doar vroiam sa te asigur ca vei ajunge sus, doar prin har si credinta ce o avem in El, acea credinta transformatoare. Parca suna cam indoielnic, dar poate ma insel „daca va fi sa ajungem! Doamne ajuta-ne!” Sunteti o familie binecuvantata, asa cred, Domnul Isus sa va dea mai mult har si putere de a ramane in binecuvantarea Lui, spre lauda, gloria si onoarea Numelui Sau, singurul vredinic. Maria
ApreciazăApreciază