Dragul meu Rafael, (pagini de jurnal)

Saptamana trecuta am fost din nou la ecograf. Te-am vazut pentru a treia oara, iubit si asteptat copil!

Mi s-a spus ca s-ar putea sa existe niste probleme…s-ar putea sa fie ceva in fiinta ta plapanda. Nu stiu exact ce. Nu mi s-au dat prea multe detalii. Peste o saptamana va fi nevoie sa merg din nou la ecograf. Oamenii mari simt nevoia sa supravegheze, de a controla.

Tu sa nu te temi. Tu stai linistit in Bratele Celui ce a spus “sa fie” si ai fost. El te-a creat si El cunoaste fiecare madular al tau.

Zeci de intrebari mi-au cuprins mintea zilele acestea. Ma intrebam ce ai putea avea, ce te-ar putea incomoda, ce ti-ar putea crea dureri. M-am pomenit de multe ori cu sufletul aproape sufocat in teama, intrebari, lacrimi.

Numele tau vorbeste despre un Dumnezeu care vindeca…Eu cred in minuni, eu cred in vindecari miraculoase in ceea ce te priveste pe tine.

Vreau sa se intipareasca in fiecare celula a sufletului tau un lucru: indifferent de cum vei veni, indifferent de cum vei calatori pe pamant, indifferent de toate cele ce pot parea stanci prapadite si nori grei, noi te vom primi sit e vom iubi. Pentru noi esti un dar, un dar nemeritat. Pentru noi esti o minune, dragul nostrum Rafael. Minunile nu pot fi poveri decat atunci cand uitam de ce calatorim pe sub soare. Cand purtam in noi scopul calatoriei ne e nespus de clar ca nu mai traim pentru noi. Doar atunci vedem ca secundele din timp, ca faramele din paine, ca stropii de apa si patura pe care nu le daruim, ne saracesc. Cand simtim ca adunand ne imbogatim, atunci am uitat cine suntem si incotro ne indreptam.

Dincolo de toate, vreau sa mai stii ca ma amuz de miscarile tale in mine, de poc-pocurile ce le primesc in burta, de felul in care imi raspunzi cand te strig.

O taina atat de mare nu o pot cuprinde…

Uneori plang de bucucrie la umbra ei..

Azi a fost soare, Rafael!

(10 februarie 2010)

…………………………………………………….

Am fost din nou la ecograf. Ni s-a spus ca esti bine…

Ne-am bucurat foarte tare! Te asteptam cu mare drag. In 15 sau 22 martie merg sa te vad din nou.

Nu pot descrie uimirea si bucuria ce alearga prin mine cand te privesc.

Ultima oar ate-am vazut mancand. Ai deschis gurita, ai scos limba, ai inchis gurita..Apoi, ti-am vazut piciorusul in miscare. Ti-am auzit pulsul sangelui…

Am privit bataile inimii tale.

Esti o minune!

Te-a vazut si Daniel catre sfarsit. Data viitoare speram sa te putem fotografia.

Cat despre felul in care te simt in mine, vreau sa stii ca esti plin de energie. Te simt foarte des: uneori te rostogolesti, alteori sughiti, alteori ma palesti cu piciorusele sau manutele (asta doar tu stii).

Acum, cred ca tu cantaresti peste o jumatate de kilogram. Esti format cu totul…de acum doar te ingrasi. Toate organelle tale au fost modelate.

Esti o opera de arta unicat. Cred ca atunci cand vei iesi din mantecele meu, cand ne va fi descoperita unicitatea si frumusetea ta, intregul suflet va inalta cantece spre slava Celui ce a spus sa fii…si ai fost.

(26 februarie 2010)

PS: De atunci am mai fost de cateva ori la ecograf. Uneori ni s-a spus ca e bine, alteori nu era tocmai bine….De asta va spun ca Singurul care le stie pe toate e Creatorul nostru. Cand va veni Rafael, vom stii daca e bine sau nu, daca sunt doar incercari ale credintei sau daca suntem chemati la o altfel de jertfa.