Sufletul care se vorbeste

M-am gandit ca ar fi bine sa imi amintesc de mine, de treptele pe care le-am urcat sau coborat in ultima vreme, despre suspinele ce au nascut bucuria de acum…de tot timpul ce a stat sub palmele durerii, dar care s-a eliberat prin sange curs pe Cruce.

Daca ma vorbesc in gol devin eu un gol.  Asa ca  aleg sa ma vorbesc Celui ce m-a modelat din lut….Celui ce a suflat viata peste mine…Celui ce mi-e Tata si a carui casa e vesnicia…

Cei ce ma aud sunt doar spectatorii unei piese scrise cu mainile calde si sentimentele tremurand. Ei nu inteleg intru totul si nici nu pot umple durerea cu intelegerea lor.

asa ca, Tie Tata, ma vorbesc…

Cu putin in urma zaceam in salonul rece, fara sa gasesc surasul Tau bland. Prizoniera, ascunsa dupa usi inchise, cautam sa aflu soarele. Chiar si avandu-l in privire nu puteam sa il sorb in adancul meu…ca sa devin libera. Azi, sunt nori grei pe cer…azi ploua…in mine e soare!

Azi, mi-e drag sa privesc rodul iubirii, sa-i vad miscarile si viata. E un copil frumos. Nu meritam atata frumusete, atata puritate si gingasie …