Familia mea …e tot ce am mai scump

Cu voi nu e niciodata prea mult, cu voi as sta mereu…

Iubitul meu sot si fiul nostru sunt azi cele mai de pret comori. Langa ei infloresc, langa ei devin mereu primavara, langa ei e implinirea mea.

Nimic din ce fac sub soare nu poate egala ceea ce primesc prin ei.

De cand a poposit sufletul lui Rafael in viata noastra radem mai mult. Casa noastra are intiparit zambetul pe toti peretii. Si cand e greu…noi stim ca va fi iar susur bland si dans …

Am ales sa locuim la umbra Celui ce ne-a creat. Aici, tot raul si tot binele au sens. Aici greul are sfarsit…mereu si mereu.

Cele ce au venit au macinat sufletul meu. Cateodata nu il mai recunosc. Nu e mai frumos, nu asta vreau sa spun…E parca impietrit cateodata…Acesta e lucrul pe care as vrea sa il schimbe Creatorul meu…sa ma despietreasca. Nu stiu daca are legatura cu venirea lui Rafael. Cred ac mai degraba are legatura cu experienta dramatica prin care am trecut dupa nasterea lui. Intr-o zi voi scrie despre aceea experienta. Pana acum am tinut-o ascunsa in mine…am crezut ca acolo ii e locul. Azi, cred ca mi-a fost data pentru a fi impartita….Dupa nasterea lui Rafael am trecut prin cele mai cumplite clipe….au fost pentru susurul si dansul de zi…Pe acolo trebuiau trasati pasii nostri…Intr-o zi voi scrie….voi alege cuvintele potrivite ca sa ma vorbesc. Poate a mai trecut cineva pe acolo…si ii va fi de folos sa vada ca nu e singura….

Pana atunci…ramane zambetul si bucuria implinirii prin roade..