Pentru ca ai un an si opt luni si pentru ca ai inceput sa legi cuvintele m-am gandit sa incep sa le notez in „jurnalul pentru o minune”…Nu stiu daca o fac pentru tine in special sau pentru noi, parintii tai. Noua ne e tare drag sa ascultam povestile fara margini ce se nasc in sufletul tau si care apoi sunt suflate catre noi prin buzele tale…
Asa ca, draga minune, voi incepe sa public o parte din tine…ca sa aduc o mireasma din vesnicia ta si in alte suflete…
Pentru seara aceasta voi face referire la doua obiceiuri :)….
1. Cand cazi si te lovesti spui asa: „pupe mami!” sau „pupe tati!” si alergi in hohote de plans spre noi….
Da, stiu ca noi te-am invatat asa. Stiu ca atunci cand te lovesti te chemam sa pupam ranile tale…dar dincolo de asta tu ai daruit sfintenie acestui ritual.
Cand vii spre noi astepti alinare pentru o durere mai mare sau mai mica din trupul tau plapand. Nu stiu de ce dar exact atunci simt o putere care se lasa peste mine si simt cum sarutarea mea iti va stinge o parte din durere. Cred ca aceasta taina va ramane mereu taina….Si mai cred ca Domnul nostru e Cel mai Mare….
Atunci se mai intampla ceva in mine. Simt cum o rana mare se deschide in mine…ranile tale devin ranile mele si crede-ma ca simt atunci ca as vrea sa iau tot ce te apasa si sa te vindec intru totul.
Prin tine, jertfa de la Golgota se intelege altfel….
Printre altele iti spun ca iti place sa risti, iti place sa fii cocotat pe scaune, mese, dulap, fereastra…Astfel cazi adesea si eu experimentez acest joc de dureri aproape zilnic.
2. Seara ne rugam impreuna. Mai exact eu spun o rugaciune scurta ca sa nu te plictisesc. Rugaciunea suna cam asa: „Doamne Iisuse, iti multumim pentru ziua aceasta. Te rugam sa ne ajuti sa dormim si maine sa fii cu noi. Amin” si apoi iti fac semnul crucii pe frunte. (acest lucru l-am auzit la o conferinta si mi-am dorit tare mult sa pun si eu un fel de pecete pe rugaciunea de seara).
Deobicei ne uitam la desene: „Viata cu Louie” si apoi spunem rugaciunea. Dupa rugaciune las un loc cateodata, o mica respiratie de timp….si tu spui „cuce” (cruce). Stii de ce ma bucur cand spui asta? Pentru ca simt cum prin tine s-a sfintit un alt obicei de al nostru. Simt ca e ceva ce iti lipseste, ceva ce iti face bine…e pecetea cu forma de cruce….Sper ca mereu te va insoti. Sper ca mereu vei dori sa porti aceasta forma in sufletul tau….ca la final sa te bucuri de Cerul deschis cu o forma de cruce….
Andreea Stanciu 
🙂
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Foarte frumos scrii andreea. Imi aduci aminte de mama mea… Si ea ne tinea jurnale cand eram mici si nota tot ce faceam sau ce ziceam. Daca ai stii cat ma bucur acum de ele… Asa ca continua sa scrii. Sunt sigura ca si minunea voastra se va bucura intr-o zi
ApreciazăApreciază
Cristina, ma bucur tare mult pentru ceea ce mi-ai scris. Intr-una din zilele trecute ma intrebam daca ii va folosi lui Rafael acest jurnal. Eu nu am avut asa ceva si nici Daniel si nu stiam cum poate fi primit un astfel de jurnal mai incolo. Cuvintele tale au venit ca un raspuns la intrebarea mea. Multumesc!
ApreciazăApreciază
Si eu as vrea sa scriu un jurnal asa pentru copii mei, cand o sa ii am:D. Am inceput sa scriu un jurnal, cu speranta ca poate experientele mele le vor fi de ajutor mai tarziu…Dar mai este pana atunci. Multumesc pentru ce ai scris si scri pe blog:)
ApreciazăApreciază
Foarte frumos! Multumim ca ne impartasesti o parte din tine si familia ta. Sunt deja cateva obiceiuri pe care le-am preluat de la tine. Multumesc.
ApreciazăApreciază
:)….as putea sa stiu si eu ce obiceiuri ai preluat? m-as bucura sa pot afla 🙂
ApreciazăApreciază
Buna dimineata cu drag.Demult o data am cautat ceva pe youtube si am descoperit canalul tau…si am vazut declaratia de la nunta voastra…si celelalte filmulete…si v-am admirat sincer si spre voi s-au indreptat gandurile mele pline de de admiratie si dorinta de a fi mereu fericiti.Ieri ti-am descoperit blogul din intamplare si cand mi-am dat seama ca voi sunteti ,cei pe care-i vedeam acum mai bine un an,am avut un sentiment asa de …pace,de drag…ca nimic nu e intamplator.Ai un blog foarte frumos…si imi place jurnalul pentru „bulgarasul” vostru.Sunt sigura ca il va aprecia ! Nu vreau sa iti scriu un roman,vreau doar sa stiti ca exista cineva care va admira 🙂 Multe zile senine pline de iubire !
ApreciazăApreciază
Multumim pentru gandurile tale, pentru sufletul tau ce ne-a purtat, pentru ca ai avut curajul sa imi scrii…
Mesaje ca acestea imi dau avant si ma incarca cu putere atunci cand bateriile mele pentru blog sunt descarcate…
Si da, nimic nu e intamplator. Fiecare litera de sub soare isi are locul ei si vremea ei. Multumesc ca ne-ai gasit…asa neintamplator, manata de o Mana, de o Putere, de Cel ce le stie pe toate…
Sus, sus s-avem inimile!
ApreciazăApreciază