Invitatiile postate cu cateva minute in urma mi-au adus aminte de acest tort. 🙂
Am primit de la mama mea un kilogram de capsuni. Cand i-am vazut am inceput sa-i visez intr-un tort fara foc, sanatos si gustos.
Pentru ca eram tare entuziasmata de asta am lasat tot ce aveam de lucru si am cautat o reteta. Am gasit una potrivita aici.
Pentru ca imi lipseau unele ingrediente am adaptat-o la ce aveam eu prin casa.
Citește în continuare „Tort raw de capsuni”
Privind aceste invitatii gandul meu zboara la tortul cu capsuni pe care l-am facut de curand. 🙂
O simt a fii o combinatie dulce si calda. E unul din acele modele care imi aduc liniste cand le privesc. Culorile din afara sunt o invitatie catre rozul placut din interior(in a doua fotografie).
Citește în continuare „Invitatiile pentru Rodica si Cristian”
Cu Rucsandra am inceput sa vorbesc cu cateva luni in urma. Atunci am vorbit despre invitatiile de nunta pe care le-am si realizat.
Pentru nunta lor am avut bucuria sa lucrez la un set compus din: semne de carte , carduri cu numele invitatilor ce folosesc de plicuri pentru bani si numerele de masa.
Azi am primit un mesaj. Era de la Elena. Invitatiile au ajuns la Pitesti :).
Imi amintesc cu drag de discutiile cu Elena (prin telefon). Am vorbit despre invitatii. Si parca ele nu au fost decat o frumoasa introducere in discutii despre vietile noastre.
Mi-as dori sa aflu macar cat am aflat despre Elena din vietile celor pentru care realizez invitatii. Simt ca atunci scopul acestei munci s-a implinit.
E. mi-a dat onoarea sa compun eu textul invitatiei lor. Ii multumesc pentru incredere!
Sper ca invitatiile sa fii dus cu ele o parte din pasiunea noastra! Citește în continuare „Pe acordurile inceputului… Invitatiile pentru Elena si Bogdan.”
In perioada studentiei am facut voluntariat intr-un centru de copii cu dizabilitati psihice severe…
Cred ca pentru mine timpul de voluntariat a dat sens anilor de facultate. Imi amintesc cu fiori prima intalnire cu copiii, teama din mine, bucuria manifestata de ei prin gesturi straine de mine pana atunci.
Stiu ca atunci am asternut gandurile mele pe hartie. Daca le voi gasi intr-o zi le voi aduce si aici.
Dupa una din intalnirile cu ei am scris cateva randuri… Aici le puteti vedea https://andreeastanciu.wordpress.com/2009/07/24/ganduri-de-demult-despre-ceea-ce-am-trait-la-jucu/.
Azi am gasit aceste secvente dintr-o realitate la care am luat parte.
De data aceasta privesc totul prin sufletul de mama si lucrurile par mai grele, mai insangerate…
Nu cred ca e un timp potrivit ca sa astern trairile de atunci, dar ma rog Tatalui din cer sa aduca o zi in care sa pot elibera din mine ce am trait acolo, la Jucu.
.. marea tragedie e ceea ce traieste sufletul unui copil intr-o astfel de institutie…
Andreea Stanciu 