Dumnezeu!

Era seara. Intunericul acoperise orasul nostru. In camera se strecurau fasii de lumina de la becul de pe stalp.

Ne-am asezat in pat dupa cum fiecare om se aseaza la sfarsitul zilei ca sa isi adune puterile, sa se linisteasca din alergarea de sub soare.  Am inceput  sa ii vorbim Domnului nostru. Cand am terminat i-am spus lui Rafael: „Acum e randul tau, Rafael. Ce ii spui lui Dumnezeu?”

A inchis ochii si a inceput asa : „Dumnezeu! Dumnezeu!” Citește în continuare „Dumnezeu!”