Cand trecem prin vai

In dimineata aceea te-am gasit stors de puteri. Imi parea ca viata palpaie in tine si tu lupti sa o faci sa arda in toata splendoarea ei. Cu buzele palide, deschise cat sa poti rosti mi-ai cerut ceva de mancare. Ti-am dat paine prajita….si ceai de menta. Mestecai si inghiteai intr-un ritm incetinit. Nu puteai sa zambesti si nici sa vorbesti. Imi spuneai doar atat: „vleau paine pajita”.  Dupa ce ai mancat putin si ai baut ceai ai prins putina putere. Imi parea ca esti ca o floare vestejita ce o asezi in glastra…si dupa o vreme isi recapata tinuta si vlaga.   Citește în continuare „Cand trecem prin vai”