O altfel de nastere: naturala, senina, fara teama …acasa

http://www.dailymotion.com/video/xvcaph_povesti-din-brasov-24-11-2012-p1_news?start=1

Poate va numarati printre mamele ce au trecut printr-o nastere traumatizanta ..urmata de o perioada de depresie si temeri. Poate va numarati printre mamele ce va temeti de o nastere din cauza mediului spitalicesc.  Citește în continuare „O altfel de nastere: naturala, senina, fara teama …acasa”

Recomand femeilor insarcinate cartea: „Cel mai simpatic ghid de sarcina”

http://www.targulcartii.ro/cel-mai-simpatic-ghid-de-sarcina-vicki-iovine-973-50-0437-2-130453

Pentru ca sarcina este o etapa minunata cred ca cele ce poarta in pantece un copil ar trebui sa citeasca aceasta carte. Nu stiu cum a aparut la mine in biblioteca, nu mai stiu de unde am primit-o dar, citind  cartea, la cativa ani dupa experienta unei sarcini pot spune ca multe din lucrurile grele prin care am trecut nu s-au fi intamplat daca citeam cartea. Cum toate se intampla prin Voia Lui ma bucur de sarcina ce am avut-o, asa cum a fost ea si dau mai departe cartea minunata, cu speranta ca va va fi de folos.

E o carte haioasa dar profunda, care te ajuta sa intelegi ca nu esti nebuna atunci cand faci anumite lucruri pe care inainte nu le faceai.  Am ras cu lacrimi impreuna cu sotul meu la multe din paragrafe. Dincolo de toate, sarcina e o etapa diferita..pe care trebuie sa o accepti ca fiind normala (cu toate ca unele stari provocate de hormoni de sarcina te fac sa crezi ca esti nebuna) ca sa te poti bucura de ea, sa nu te temi de ea….sa intelegi ca e in Maini bune, ca Cel ce iti modeleaza minunea are grija si de tine. Citește în continuare „Recomand femeilor insarcinate cartea: „Cel mai simpatic ghid de sarcina””

Pedagogia Waldorf

Despre pefagogia Waldorf am auzit prima oara la  Conferinta  de Sanatate Mintala a Copilului si Adolescentului. Mi s-a parut o alternativa minunata la scolile normale de stat. Azi, cand il observ pe Rafael si ma cunosc pe mine prin el cred si mai tare acest lucru. Pentru cei care vor sa isi creasca ALTFEL copiii si nu isi permit sa faca homeschooling cred ca este o alternativa sanatoasa. 🙂

Cuvinte ale micului artist – prima incercare de a vorbi lumii despre boala psihica

Imi amintesc atat de clar primul meu contact cu un spital de psihiatrie. Eram in clasa a 11 a si in urma unor situatii stresante, pe un fond de oboseala cronica s-a declansat primul episod psihotic. La vremea aceea imi era extrem de rusine sa spun altora despre experienta mea. Stiam foarte clar cum e privit un bolnav psihic. Am vazut si simtit asta in propria casa. Tatal meu a fost unul din cei pe care imprejurarile l-au facut sa devina un „bolnav psihic” pentru ceilalti. Pentru mine a fost mereu tatal meu…si de asta ma durea felul in care apropiatii si strainii il tratau. Cand am ajuns si eu, silita de imprejurari, int-un astfel de spital credeam ca odata cu un diagnostic voi fi nevoita sa-mi asum etichetele puse de cei ce nu stiu nimic despre o astfel de boala…sau de unii care stiu prea putin.

Atunci nu stiam ca e modul lui Dumnezeu de a lucra la viata mea…

In spitalul de psihiatrie am intalnit un om cu Suflet. Era doamna Felicia Iftene… Citește în continuare „Cuvinte ale micului artist – prima incercare de a vorbi lumii despre boala psihica”

Viata… intr-o rulota

Waw!!! In vara aceasta, dupa multe discutii cu sotul meu, realizand ca nu ne permitem o casa la tara …ca poate niciodata nu ne vom permite sa ridicam ceva ce ne cere prea mult timp (lucrurile materiale cer bani, banii cer timp mult pe care vrem sa il investim in altceva decat in case mari si masini luxoase) sotul meu a venit cu idee sa ne cumparam o rulota (sa ne fie casa)..sa calatorim cu ea, sa ne asezam pe o bucata de pamant (la tara), sa nu ne simtim legati de un loc anume…oricum nu suntem aici statornici :)..o Tara avem! si ea e sus:)……Mi s-a parut o idee minunata dar au aparut ingrijorari (cum ne crestem copii in rulota, cum supravietuim cu totii asa..mai ales daca Dumnezeu ne mai binecuvinteaza si cu alti copii). Ce cadou mare mi-a facut Dumnezeu azi, vazand acest articol! Ce incurajare! Ce provocare pentru a invata ca avem nevoie de atat de putin ca sa fim fericiti. 🙂
Cred ca va fi tare fericit cand ii voi spune ca nu ma mai tem sa il urmez prin lume intr-o rulota, ca azi sunt constienta ca daca avem iubirea in noi, cu noi suntem cei mai fericiti! Citește în continuare „Viata… intr-o rulota”

” Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.”

In dimineata aceasta ascultam impreuna cu Rafael o caseta a copilariei mele. Una dintre frumoasele cantari vorbea despre nasterea lui Isus.  Am exclamat cu bucurie:

– Se canta despre Isus, cum s-a nascut, cum nu a avut nici un pacat.

– Mami, cine i-a dat pacat?

– …Dumnezeu i-a dat pacatele noastre si a murit pentru ele.

Am inceput sa blang, brusc. Niciodata nu am inteles jertfa lui Isus intr-un mod atat de simplu si de miscator. Citește în continuare „” Adevarat va spun ca, daca nu va veti intoarce la Dumnezeu si nu va veti face ca niste copilasi, cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor.””

Postul Craciunului…sau cum reinvatam lipirea de Dumnezeu

Postul Craciunului l-am simtiti mereu mai special decat celelalte posturi de peste an. Nu am stiut sa asez in cuvinte de ce l-am simtit asa…

Azi, la inceput de post cred ca am definit in mintea si sufletul meu…acest sentiment. Postul acesta e in anotimul rece. Postul acesta e o soapta calda care imi cheama familia langa Hristos.

E o perioada in care Il asociez pe Dumnezeu cu aripa calda, sub care, eu si sotul meu ..si pruncul nostru  ne asezam dupa ce am umblat prin frig. Acolo ne dezmortim si invatam din nou sa ne miscam incheieturile ..cu speranta unui zbor mai inalt.  Citește în continuare „Postul Craciunului…sau cum reinvatam lipirea de Dumnezeu”

Psihoza postpartum (experienta care m-a ajutat sa inteleg drama copilului meu) (1)

Am invatat ca fiecare lucru greu prin care trecem ne poate fii treapta, ca fiecare durere si tragedie e vietii noastre isi va gasi odihna candva, undeva.

Cea mai dura experienta de pana acum…a fost pentru mine psihoza postpartum. O vreme am evitat sa vorbesc despre ea. Apoi am reusit sa vorbesc pastrand in mine o oarecare durere, a neintelegerii ei si o teama..a revenirii ei dupa o alta nastere. Am scris aici  cateva despre ea…

Am citit in statistici ca o femeie dintr-o mie are parte de ea si durerea mi-a fost si mai mare. Nu intelegeam de ce eu una din acele o mie. De ce a fost nevoie de depresie, insomii, pierderea contactului cu realitatea, halucinatii, internare intr-un spital de psihiatrie la sectia inchisa, privare de copilul meu la cateva zile dupa nasterea lui, singurartate, izolare de sotul meu drag…si apoi doi ani de tratament…

E un articol pe care il scriu pentru mame, pentru femei ce poarta copii in pantecele lor, pentru cele ce au trecut prin depresii si psihoze. Nu vreau sa revolutionez nimic, nici sa contrazic sau sa arunc cu pietre. Vreau sa va vorbesc despre aceasta experienta dupa doi ani si jumatate de la ea, privind-o ca pe o mare lectie a vietii mele, cu bucurie, cu credinta ca Dumnezeu are solutii pentru noi mamele…ca sa ne vindecam de lucrurile ce duc acolo si sa nu mai fim nevoite sa trecem prin ea. Citește în continuare „Psihoza postpartum (experienta care m-a ajutat sa inteleg drama copilului meu) (1)”

Cand Dumnezeu vorbeste – un reportaj despre pustnici din Romania

Aseara, am gasit un reportaj postat de un prieten pe facebook.. Am vazut ca e despre pustnici. Pentru ca mereu ma misca ceea ce aud din cuvintele unor atfel de oameni am ales fara nici un pas inapoi sa il privesc.

Atat de linistit mi-a vorbit Dumnezeu prin acei oameni incat la sfarsit am izbucnit intr-un hohot de plans. Mi-am vazut inca o data micimea si am vazut maretia lui Dumnezeu ca singura Putere de a ma transforma. Totul a venit dupa niste dicutii cu sora mea in care ma simteam indreptatita sa pretind, sa astept, sa cred ca sunt cineva. In timpul reportajului imi venea in minte discutia cu ea…la sfarsit m-am vazut in toata rautatea mea, mandria mea… si Vocea blanda care mi-a vorbit prin acesti oameni m-a indemnat sa o sun din nou…

Stiu ca unul din pustnici spunea ca se roaga ca toti cei ce-i patrund in chilie sa ajunga in rai. Cred ca rugaciunea lui are mare putere. Simt ca orice om ar privi acest reportaj si ar patrunde in linistea de acolo ar fii in rai (chiar si pentru cateva minute) si ar veni de acolo transformat si incurajat sa aduca raiul printre oameni.

Cateva cuvinte culese din el: Citește în continuare „Cand Dumnezeu vorbeste – un reportaj despre pustnici din Romania”