Înflorirea…pe ramuri reci

noi3Azi, am urcat dealul. Îmi părea că sunt mai pustie…că pe undeva m-am prăpădit, că pe undeva m-am abandonat. Încercând să mă cunosc din nou m-am întâlnit cerşind înflorirea unor ramuri…încă reci. În mine se croşetează gandul libertăţii… Îmi doresc să alerg din nou fără să mă ţină lanţurile durerilor, ale pierderilor..ca într-o cămaşă de forţă, sufocându-mi bucuria.

Nu ştiu care lucruri din câte au fost au durut mai tare.  Citește în continuare „Înflorirea…pe ramuri reci”