„şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare”

_MG_6674Vin trudită din alergarea mea şi caut să mă odihnesc la umbra Aripilor Tale, într-o dependenţă totală de Inima Ta…Aş vrea sa îmi acordez inima mea la bătăile inimii Tale, să nu îmi fie frică de trecutul meu, să înţeleg că şi acolo erai cu mine…că de fapt durerea mea se scurgea de pe ochii Tăi ca o lacrimă prin care ma învaţai o mare taină.

Lasă-mă Tată să cred că în timp ce eram legată îngerii tăi îmi cântau…ca să nu simt durerea la intensitatea ei reală…deşi îţi mărturisesc că rănile încă îmi sângerează, că sufletul e încă infectat şi caută Raza vindecătoare. Revolta o arunc la poala Crucii. Acolo se va risipi cu adevărat. Sub picurii iertării Tale voi invăţa să-i iert pe cei ce m-au rănit cu ştiinţă sau fără ştiinţă.

Citește în continuare „„şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare””