Din „Jurnalul fericirii”…a lui Steinhardt

3

Din „Jurnalul fericirii”…a lui Steinhardt

 

Seară.

Linişte şi lemne  ard calm în sobă.

Soţul meu îmi citeşte printre lacrimi un pasaj al carţii pe care o citeşte de zile multe.

Mişcător, profund, plin de sens.

Acest pasaj trebuie împărţit şi cu alţii: Citește în continuare „Din „Jurnalul fericirii”…a lui Steinhardt”

O bucată de pământ locuită de câţiva oameni simplii, cu porţi clădite din zâmbet…

7

 

Ieri…o zi umedă şi plină de noroi… Ies din casă împreună cu Rafael şi zăresc alergarea unui ghem sur. Un şoarece destul de mărişor căuta să se ascundă de noi printre oalele de pe prag. L-am căutat cu privirea şi m-am pomenit privindu-l în ochi. Scârba şi teama s-au topit şi dintr-o dată vietatea din faţa mea s-a preschimbat într-un animal simpatic. Sub răsetele şi bucuria copilului meu am încercat să-l alung de lângă casă. În zadar….   A alergat grăbit în rama de la uşă, cu siguranţă spre locul unde îşi avea cuibul. Din nou s-a lăsat teama peste mine…pentru ca ochii mei nu mai priveau adânc în ochii lui, convingându-mă că nu-mi va face nici un rău. A devenit din nou un duşman care cotrobăie prin bucătăria mea, lăsând urme şi miros…. Citește în continuare „O bucată de pământ locuită de câţiva oameni simplii, cu porţi clădite din zâmbet…”

Pentru o sâmbătă cu miros de plăcinte

IMG_8289

Sub brumă mi-am deschis ochii în această zi şi calauzită de paşii ei am trecut clipele rând pe rând. O linişte largă îngrădeşte acest spaţiu locuit de Dumnezeu şi bucuria că suntem aici ne încălzeşte adesea. Nu ştiu ce ne lipseşte. Suntem întregi şi bogaţi lângă Dumnezeu. Ne umple, ne satură, ne invită adesea la dans cu creaţia Lui, ne povesteşte despre visele Lui pentru noi…si noi îndată căpătăm liniştirea. Citește în continuare „Pentru o sâmbătă cu miros de plăcinte”

Din mine… şirag de gânduri calde în miez de toamnă rece…de la sat

IMG_8224

Toamna aceasta rece a găsit de cuvinţă să mă provoace la a trăi modest. Cu toate că firea se opune adeseori acestui proces, făcându-l mai dificil, văd cum de la o zi la alta cad de acord cu sufletul meu asupra faptului că avem nevoie de puţin ca să fim fericiţi, că timpul pe pământ aleargă grăbit spre final şi singurele comori care rămân sunt cele strânse în Împărăţia de dincolo de timp.

Am ales satul pentru noi ca să avem timp să ne privim mai des in oglindă sufletul… Citește în continuare „Din mine… şirag de gânduri calde în miez de toamnă rece…de la sat”