Din „Jurnalul fericirii”…a lui Steinhardt

3

Din „Jurnalul fericirii”…a lui Steinhardt

 

Seară.

Linişte şi lemne  ard calm în sobă.

Soţul meu îmi citeşte printre lacrimi un pasaj al carţii pe care o citeşte de zile multe.

Mişcător, profund, plin de sens.

Acest pasaj trebuie împărţit şi cu alţii: Citește în continuare „Din „Jurnalul fericirii”…a lui Steinhardt”

O bucată de pământ locuită de câţiva oameni simplii, cu porţi clădite din zâmbet…

7

 

Ieri…o zi umedă şi plină de noroi… Ies din casă împreună cu Rafael şi zăresc alergarea unui ghem sur. Un şoarece destul de mărişor căuta să se ascundă de noi printre oalele de pe prag. L-am căutat cu privirea şi m-am pomenit privindu-l în ochi. Scârba şi teama s-au topit şi dintr-o dată vietatea din faţa mea s-a preschimbat într-un animal simpatic. Sub răsetele şi bucuria copilului meu am încercat să-l alung de lângă casă. În zadar….   A alergat grăbit în rama de la uşă, cu siguranţă spre locul unde îşi avea cuibul. Din nou s-a lăsat teama peste mine…pentru ca ochii mei nu mai priveau adânc în ochii lui, convingându-mă că nu-mi va face nici un rău. A devenit din nou un duşman care cotrobăie prin bucătăria mea, lăsând urme şi miros…. Citește în continuare „O bucată de pământ locuită de câţiva oameni simplii, cu porţi clădite din zâmbet…”