E octombrie la noi în sat…vântul cântă frunzelor și ele dansează

A fost odată… că de n-ar fi nu s-ar povesti.

E un an de când trăim ca în poveștile pe care mi le spunea bunica in serile de vară. Privindu-și mâinile în mișcare ne vorbea despre viața la sat, despre ierni, despre pământ, despre copiii ei. Atunci credeam că e o realitate stinsă pe care o pot gusta puțin în vacanța de vară, dar care va muri deodată cu bunica mea.

Ascultam poveștile ei cu fiecare fărâmă de sânge, îmi treceau prin inimă și acolo se opreau. Azi sunt tot acolo, doar că de un an încoace nu mai stau acoperite cu praf. Acum poveștile ei zburdă prin mine trăindu-mă… Sau poate totuși, eu le trăiesc pe ele.

Îmi vorbea cu  o mare pasiune despre viața de la sat, despre durerea ei că nu mai e cum a fost, că oamenii s-au dus, că viața se stinge. Nepoților mei nu aș știi să le spun povești cu viața mea de la oraș. De un an întreg am început să strâng povești, fără să știu și tare aș vrea să mai strâng în anii ce vor urma…

Bunică dragă, să știi că pentru noi a înviat realitatea din poveștile tale.

E octombrie și vântul suflă cu putere. Frunze colorate dansează pe ritmul lui. Nucile au căzut în amestecul de iarbă uscată și urzici.

Copiii mănâncă pâine unsă după ce au alergat și au muncit. Sunt mulțumiți! Nu se găsesc plictisiți printr-un mall, neștiind ce să aleagă. Cer supliment: „Să fie cu roșii că tare bine arată roșiile pe pâine!” 🙂

Avem timp să ascultăm toamna. Lăudăm pe Domnul, căci este bun!

Zilele sunt pline, dar mai rămâne timp mereu pentru respirația din Dumnezeu. E naturală, fără efort. Aici ne liniștim oricâte ar fi de făcut. Aici bolile se vindecă mai ușor. Mintea e mai limpede. Bucuria mai mare. Durerea mai ușor de dus. Mâncarea e  prețuită. Trecem altfel.

  

Și când se face seară și se aprind becurile de pe stâlpii satului se așterne o liniște și mai mare, pe care o mai scutură copiii ce se duc spre casele lor ..Cu greu vor să abandoneze jocul.

În case îi așteaptă căldura aceea fără seamăn, ce vine din focul lemnelor, simplitate, cină modestă, dragostea părinților, poveștile dinainte de somn.

Să fim cu luare aminte la bunătățile Domnului.

„De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.” – Ps 113