Tatăl meu drag,
în furtuni m-ai păzit și în cămașa de forță mi-ai dat nădejde.
Acolo unde nu rămăsese nimeni să-mi fie alături, în acel iad al deznădejdii Ți-am văzut Ochii lăcrimând …și am știut că fereastra pe care se vede Cer va inunda ființa mea.
Mereu mi-ai șoptit: ,,Răbdare fiica mea, răbdare!,,