Albume foto florale – de vânzare

Pentru că au fost multe cereri de albume foto în ultima perioadă m-am gândit să îmi fac timp pentru a răspunde cererilor, cu nădejdea că vor aduce bucurie celor care le cumpără și că vor rămâne o scumpă moștenire pentru copii și nepoți…

O moștenire care se poate atinge și răsfoi, care capătă miros cu fiecare an care trece peste ea…

În această mică colecție de albme am folosite și materiale textile. E prima oară când am îndrăznit să fac asta și pentru că a adus o oarecare căldură albumelor îmi doresc să fac și pe viitor acest lucru

Albumul 1 (Raft pentru bucurii) – indisponibil

Dimensiune: A5

Număr de file: aproximativ 36

Culoarea filelor: verde (între filele verzi sunt așezate foi de calc)

Preț: 50 lei

album 5

Albumul 2 (Câmp cu amintiri) – indisponibil Citește în continuare „Albume foto florale – de vânzare”

Despre concurs și despre cea care va primi în dar albumul foto…

IMG_9117

Dragele mele,

am primit cu atâta emoție emailurile voastre și fotografiile încât m-am pomenit lăcrimând în timp ce priveam fotografiile.

Nu am reușit să le străbat pe toate. Nu pot face în grabă un lucru atât de sensibil. Mă simt ca un musafir prin casele voastre și am nevoie sa mă odihnesc în fiecare cuib, să-i privesc cu recunoștiință detaliile pline de suflet. Citește în continuare „Despre concurs și despre cea care va primi în dar albumul foto…”

Je suis …., Doamne, pui de … sirian!

Deci: un pic mai sobru, vă rog! Un pic mai liturgic, dacă se poate, baiatu care aduce muzica și muzichinul!

Cerurile stau deschise deasupra noastră și trebuie să Îi cîntăm unui Cristos care trebuie să se ridice de cîteva ori pe zi ca să-i primească în aceste zile decapitații din Siria și Iran.

Aveți grijă să nu ne creadă cumva idioți! Ne va ierta oricum, dar să nu-L călcăm pe nervi totuși …

Marius Cruceru

Am două scene în minte.

Scena 1. Acum cîteva săptămîni într-o localitate din Siria un tată își privește copilul.
Copilului i se cere să se întoarcă înapoi la Islam.
Tatălui i se cere să se întoarcă înapoi la Islam.
Copilului i se retează cu martori și mult public degetele. Falangă după falangă.
În fața tatălui.
Tatăl privește neputincios la buricele degetelor, care însămînțează pămîntul. Degete din care vor răsări alți creștini.

Refuză și unul și altul să își renege Domnul și Mîntuitorul!

Sînt decapitați împreună în piața publică. Fiul în fața tatălui. Tatăl în fața … Tatălui.

Cristos se ridică și îi primește cu onor ca pe Ștefan Protomartirul.

Mînuța lui Noah Mînuța lui Noah la naștere

Scena 2.

Vezi articolul original 717 cuvinte mai mult

O nouă serie ”Cu Irisul deschis” – despre Disciplinele Spirituale

Marius Cruceru

Duminică, 18 octombrie, vom începe o nouă serie asupra unui subiect controversat în lumea evanghelică: disciplinele spirituale. De ce ar fi controversată o temă care conține un lexem din aceeași rădăcină din care este derivat și cuvîntul discipol?

Pentru că sîntem cu musca pe căciulă. Cea mai mare pierdere a creștinismului contemporan este UCENICIA, relația mentor-ucenic, maestru-discipol, relație care a făcut creștinismul un imperiu de temut pentru împărații vremii la nici 60 de ani de la crucificarea Celui care l-a fondat.

La vremea cînd au apărut cărțile lui Foster, unii au îmbrățișat fără ezitare sugestiile autorului, alții au acuzat noua tendință ca fiind o posibilă întoarcere la o soteriologie a faptelor de influență catolică. Ne întoarcem din nou la Catolici? Facem metanii și pelerinaje ca la ortodocși? Mergem în cer prin fapte? Unde mai este harul, dar lucrarea Duhului în caracterul nostru? N-ar trebui să ne lăsăm în seama lucrării Domnului…

Vezi articolul original 203 cuvinte mai mult

CONCURS pentru femei (soții, mame) … :)

Premiul e un album foto realizat de mine.

Voi munci la acest album cu toată dragostea și îl voi trimite în dar caștigătoarei. Voi cere inspirație de Sus…2118

Ce aveți voi de făcut?

E o provocare pe care vreau să o răsplătesc…pentru că știu că atât eu cât și voi și ceilalți care vor vedea se vor îmbogăți. Citește în continuare „CONCURS pentru femei (soții, mame) … :)”

Drag suflet de mamă… (mie și celorlalte mame care trec pe aici)

q12

Noi știm în miezul inimii că nimic nu ne umple și nu ne împlinește așa cum o poate face familia și căminul nostru, ridicat prin jertfă, bucurie, răbdare.

Noi știm, acolo unde nimeni în afară de Dumnezeu nu poate ajunge, că nici biroul la care stăm ore lungi, nici cabinetul la care muncim, nici bijuteriile pe care le-am cumpărat și nici hainele nenumărate nu pot să se strecoare în miezul ființei noastre ca să aducă împlinire. Noi, da…noi știm și noi pe noi nu ne putem minți. Citește în continuare „Drag suflet de mamă… (mie și celorlalte mame care trec pe aici)”

ACUM și AICI … Minuni îmbrăcate în toamnă

Plouă sacadat…

Mijloc de toamnă în inima mea, în culori blânde, mirosuri de fructe și legume și cu fum ce se ridică.

Îmi arde Dumnezeu patimile ca să poată ninge cu binecuvântări peste o ființă împrospătată.IMG_2484

E liniște. Citește în continuare „ACUM și AICI … Minuni îmbrăcate în toamnă”

Sărbătoarea mulțumirii

Roada Duhului este deopotrivă Mulțumirea. Un creștin nemulțumit stă în spațiul oximoronului. Nemulțumitul patologic nu-și cunoaște Mîntuitorul. Un creștin nemulțumit este cu probabilitate nemîntuit. Un creștin autentic nu poate fi nemulțumit decît de propriile-i performanțe spirituale, de prea puțina asemănare cu Domnul, de prea puținele roade spirituale.

Marius Cruceru

Este Duminică. Încep seriile de sărbători ale mulțumirii sau sărbători ale roadelor. În bisericile evanghelice se suprapun aceste două sărbători, care ar trebui despărțite una de cealaltă.

Una, sărbătoarea roadelor, sărbătoare cîmpenească,  cu rădăcini agricole, celebrare a roadelor date de Dumnezeu, vine dinspre Vechiul Testament și, reformată, reajustată, încadrată corect în tiparele Noului Legămînt, ar trebui restaurată. Bisericile ni se umplu de roadele cîmpului și, mai ales în bisericile din mediul rural, rugăciunile de mulțumire pentru un an bogat, sînt emoționante, autentice. Cealaltă?

2014-10-26 19.58.13

Sărbătoarea mulțumirii ar trebui izolată, după  părerea mea, și așezată în calendarele noastre diferit, pentru a ne concentra pe o disciplină spirituală care ne ocolește.

Vezi articolul original 267 de cuvinte mai mult

Andreea Stanciu. Oameni traindu-si vesnicia la sat (II)

Cu câteva zile în urmă am împărțit cu voi prima parte a unui interviu. Vă las acum a doua parte. În ea găsiți răspunsurile mele la căteva întrebări care țin de creșterea pruncului nostru, de boli, de credință…..

Liorisme: Stiu ca ai avut probleme de sanatate in trecut. Ce au insemnat ele pentru tine? Cum ai facut sa le depasesti: te-ai luptat cu ele sau le-ai imbratisat ca sa te vindeci?

Andreea: Da, am avut probleme de sănătate. Au fost căteva etape de boli fizice (extirparea unui ovar, …) de boli psihice: depresii, atacuri de panică, psihoze. Acestea au fost cele mai grele văi ale vieții mele. Am dus multă vreme cu mine amintirea cămășii de forță în care am stat legată și am urât nespus de mult medicii. I-am considerat criminalii copilului meu (dupa internare am pierdut sarcina). Am vrut să mă răzbun, să ridic arme…aveam multe arme….Una din ele era ecografia pruncului ce a murit in pântece. Am făcut din ea o icoană.

Am lăsat jos armele. Am ales să iert și Dumnezeu mi-a dat puterea…Eu nu aș fi avut puterea asta…Cămașa de forță cu care am stat legată de pat îmi ținea mâinile încrucișate și multă vreme mi-a ținut și sufletul așa. Până am înțeles ce se întâmpla, de fapt… Acum am iertat și fac din ea aripi de înger, ca să pot îmbrățisa pe toți, așa cum m-a îmbrațișat pe mine Dumnezeu. Acolo m-am simțit părăsită și abandonată de toți. Eu credeam că sunt legată…eram de fapt îmbrațisată strâns…de Dumnezeu. Și El mi-a spus că nu mă va părăsi niciodată.

Liorisme

12020457_10153209558468546_758247424_o „Nu ne putem vindeca dacă nu iubim, dacă nu iertăm, dacă nu ne bucurăm”. (Foto: Be Light)

12041521_10153209562663546_1050422976_oLiorisme: Rafael, baietelul vostru, are, cred, 5 ani acum. El cum s-a acomodat? Ii sunt de ajuns natura si tovarasii de joaca? Copiii de varsta lui se cam plictisesc fara tableta, televizor, calculator, mall. El nu tanjeste dupa asemenea tehnologii si distractii?

Andreea: Pot să spun că îl văd cum înflorește aici. E împlinit și ochii îi strălucesc mereu. E trist când plecăm de acasă. Aici are prieteni, iar parcurile lui de plastic s-au transformat în dealuri pline de fructe, animale, pământ. Nu are timp să se plictisească. E atât de entuzismat de ceea ce îl înconjoară. E mult mai independent, mai curajos, mai curios, e fascinat! Inventează mereu cu prietenii lui tot felul de jocuri. Uneori mi se face dor de el. Petrece așa mult timp în joc liber…Se vindecă atât…

Vezi articolul original 1.475 de cuvinte mai mult