Dragă scânteie de Cer

Dacă nu ai fii oglindă poate că aș putea să trăiesc la întâmplare…

Dacă în tine nu s-ar reflecta ființa mea atât de tare, cu toate adâncimile ei, poate aș putea să trăiesc haotic, neîngrijit, nepăsător…pentru că nu m-aș prelungi dincolo de marginile mele.

Dar tu ma vezi și mă analizezi și mă absorbi în trăirile tale.

Așa cum ai făcut la începutul acestei zilei, așa faci mereu, chiar și când eu nu te văd:

„-Mami m-am trezit demult.

Am tot deschis ochii și m-am uitat la tine și iar i-am închis și  tu nu mă vedeai.

De ce nu mă vedeai, mami?”

Ai definit cu simplitatea inocenței tale procesul devenirii tale. Și iar mi-am amintit că modelarea ta se face în primul rând prin cele ce le făptuiesc și nu prin cele ce le rostesc. Că tu privești și analizezi și apoi imiți, că tu ești ucenic.

Draga mea scânteie, tu ești …

Și pentru că EȘTI, devin de-a pururi responsabilă pentru veșnicia ta, începută în mine.

Și pentru că ore după ore le petrecem împreună în cei dintâi ani ai nesfârșitului tău trebuie să stau ancorată în Dumnezeu, în Cuvintele și Voia Lui, făcândumi-le haină sufletească pentru că nu mai e doar despre mine, e și despre tine. Și dragă scânteie, să știi că orice mamă are imprimată în celulele nevăzutului ei o dorință: să-i fie bine puiului ei. Așa că orice mamă de pe pământ, care nu îngroapă această dorință, va lupta pentru asta.

Eu știu că bucuria ta cea mai mare e Hristos și pe El vreau să Ți-L fac cunoscut, pe El Îl vreau pentru tine…pentru că Hristos în noi e nădejdea slavei! Și pe El când Îl cuprinzi în tine… ai totul.

Așa cum azi m-ai întrebat cu pasiune despre cum arăta Hristos, întristat de faptul că ucenicii nu L-au desenat niciunde deși știau că există copii (iar copiii au nevoie de desene), așa îmi doresc să cauți să Îi aflii portretul sufletesc și să Îl ai model pentru viața ta….pentru că doar așa Îl vei vedea într-o zi, călcând pe urmele Lui vei ajunge la El. Așa vei vedea Chipul Lui și poate le vei mulțumi ucenicilor că nu Ți l-au desenat și ai trăit căutându-L…Când Îl vei vedea vei știi că a meritat să aștepți…

Atunci tot dorul strâns o viață se va alina…

Și veșnic te vei bucura!

Sunt mama ta și sunt responsabilă pentru felul în care te îngrijesc, te hrănesc, te îmbrac. Tu ești și lut.

Dar nu am voie să uit că

„Omul nu trăieşte numai cu pâine,

ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Biblia)

Și lutul acesta trecător poate deveni templu al Duhului Sfânt. Acest lut poate deveni o biserică, astfel încât oriunde ești tu să fie dus și El. Și lutul tău trebuie să știe că e aici doar pentru o vreme și că el are de strâns pentru Dincolo. Iar asta vei știi dacă asta vei vedea în mine și în cei de lângă tine.

Iată lupta mea:

Să croiesc cărarea ta…

Lăsând semințe de Hristos

în orice loc și-n orice om.

Și căutând să fac ca haină pentru ființa mea:

LUMINA.

Mami,

cea în care ți-a început veșnicia

PS: Și pentru că ne place să cântăm îți las și o cântare…