Călătorie (partea 1)

Azi plouă.

Plouă lung și norii par a nu avea capăt, dar noi știm că au.

Pentru că „nu norul este veșnic/ci soarele-i acel Ce-nvinge si ramane stapan in urma el.”

Și cu acest gând adânc ne începem zilele și tot cu el ar fi bine să le sfârșim..

IMG_8152.jpg

Dacă n-ar fi norii aceștia gri deasupra satului nu v-aș scrie pentru că sunt multe de făcut pe afară. Cei ce locuiesc la sat știu. Și aceasta poveste e despre un sat, ce se află în noi și unde liniștea inundă când Soarele cântă.

Călătoria ce va curge pe sub ochii voștri a fost atât de bogată în lucruri care nu pier, încât nu pot să o păstrez doar pentru noi, nu pot să o las să fie doar material de umplere al unui hard de plastic. Lucrurilor frumoase trebuie sa le căutăm ca destinație: inimile.

E cu noi, dar nu e despre noi. Citește în continuare „Călătorie (partea 1)”