Drag prunc ce crești…în mine

colaj.jpg

Mi se scaldă toată inima în bucurie când am gândul la tine.

Iată că am parcurs împreună până acum 27 de săptămâni, 27 de săptămâni de minuni în lanț.

Erai asemeni unui bob de mac și acum greutatea ta ajunge în jurul unui kilogram. Această minune nu găsește cuvinte…să se scrie. Alcătuirea ei e un cumul de iubire venită direct de la Dumnezeu, vărsată strop cu strop în cupa inimii mele, e mângâierea unor răni adânci ce au aparținut trecutului meu și totodată vindecare.

Mi s-a vindecat pântecul și toată rana lui în jurul mișcărilor tale, a jocului tău vioi, a bătăilor tale de inimă.

Mi s-a vindecat inima de dorul de a purta veșnicie în mine.

Mi se vindecă gândul înflorindu-i nădejdea.

Tu știi și simți cum exersez bucuria în fiecare zi, simți cum trimit spre tine vibrații de liniște, simți cum nu mă mai tulbur la orice vânt rece ce traversează odăile mele, simți că nu mai las temerile să își facă culcuș prin mine… așa cum le lăsam altădată.

Pe când eram un buchet de tulburare si teamă tu erai doar în gândul lui Dumnezeu. Dacă ai fi venit atunci, pe acelea ți le-aș fi dat ca hrană.

Nu e prin puterea mea, și nici nu am nici un merit pentru asta. E datorită Lui și Lui îi dau toată slava. Suntem în procesul vindecarii toată viața. Toată viața prunc minunat.

Aștept să cunosc chipul tău, să ating pielea ta, să respir cu tine în brațe. Aștept să cobori din mine spre o lume fascinantă, să pășim împreună pe urme de Dumnezeu. Și tare mă bucur că tu ești în mine, că ești rod al unei iubiri, că ești veșnic…

Prunc, prunc ce ai fost doar un vis cândva, realitatea purtării tale în pântecul meu mă responsabilizează. Tu ești creat pentru Cer și eu sunt datoare să conduc pașii începutului tău pe căi luminoase. Pântecul meu duce sarcina 9 luni, sufletul meu duce o sarcină mult mai mare și mai grea, întinsă pe ani..

te iubesc,

mama ta, cea mult iubită de Dumnezeu. 🙂

“Te povatuiesc sa ai mereu dragoste pentru toti.

In primul rand dragoste apoi toate celelalte”.

(Părintele Porfirie)

2 gânduri despre „Drag prunc ce crești…în mine

Adăugă-le pe ale tale

  1. Draga Andreea,
    Ma bucur din suflet pentru fericirea ta,pentru linistea si pacea din tine,pentru pruncul tau trimis ca mangaiere si staruinta in rugaciune de Dumnezeu.Cunosc povestea ta si prin ce ai trecut,de aceea te rog sa-mi spui daca poti doar,cum reusesti sa nu te mai tulburi la orice adiere de vant si sa nu mai fi un buchet de teama?cum ai gasit linistea in suflet? cu multa iubire Oana TM.

    Apreciază

    1. Dragă Oana….povestea e lungă, compusă din mii de clipe. Poate într-o zi voi scrie despre asta, aici pe blog. Poate va fi un articol dedicat acestui subiect sau poate voi ascunde prin articole din lucrurile care mi-au fost de mare folos pe drumul meu.
      Roagă-te pentru asta. Dumnezeu are căi multe și nebănuite în tămăduirea ființelor noastre. Caută liniștea și o vei găsi! Pornește în căutarea ei cu pași …Uneori, noi oamenii, pornim doar cu gândul fără să facem lucruri practice în găsirea unui drum sau a unui loc. Să ne ajute Dumnezeu!

      Apreciază

Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com.

SUS ↑