Când inima pornește să caute urmele dragostei LUI (săptămâna 5)

”Singurul lucru care ne va satisface tânjirea după mai mult este foamea după Cel care se coboară în Betleem, Casa pâinii, Cel care ne caută și ni Se oferă ca Pâinea care ne satisface sufletele înfometate.”
(Ann Voskamp)
IMG_0056

Dragă inimă, ție ți-e mereu foame de Dumnezeu și eu te hrănesc cu lucruri trecătoare.

Tu rămâi verde când înghiți Lumină, când absorbi cu toate rădăcinile tale din veșnicie, iar eu te păcălesc cu surogate ieftine, cu lucruri ce par mari în ochii acestei lumi, dar care în final vor fi cenușă.

În multele clipe în care mă dedic umplerii hambarelor, tu începi să te ofilești…pentru că materialul din care ai fost tu zidită nu poate fi înșelat.

IMG_0015

Nu, dragă inimă…nu te satură nici o religie, nici o formă, nici un loc.

Tu știi să trăiești doar din Cuvintele lui Dumnezeu.

Toate celelalte te storc de culoare.

IMG_0037

În timp ce eu port grija trupului tu urlii de dor, de durere…te sufoci.

De-aș putea să nu uit:

”Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui
şi toate acestea se vor adăuga vouă.”

(Biblia)

IMG_0060

E tot iarnă. E minunatul decembrie.

Natura e în așteptare. Când pleci în explorarea ei o aflii tăcută. Câte o adiere rece produce mici zgomote și apoi se lasă o liniște deplină. Fulgi rătăciți vin doar ca să amintească ochilor că există și apoi ei se lasă domol peste frunzele căzute fără promisiuni. Se topesc…

IMG_0019IMG_0040IMG_0023IMG_0032IMG_0017IMG_0061IMG_0043

Și noi suntem în așteptare. Crăciunul e imediat aici. Nu-i așa că și tu tânjești după ceva ce ar putea să aducă el?

Nu știu ce așteptăm de fapt: cadouri, lumini, bucate alese, colinde… Sau de fapt așteptăm să facem din inima noastră iesle?

IMG_0035

Să-I dăm voie lui Dumnezeu să se nască în noi și apoi să crească tot mai mult în timp ce noi ne micșorăm. Să ajungem să spunem într-o zi fără de cuvinte că nu mai trăim noi ci El trăieste în noi.

Să se vadă clar prin tot ce înfăptuim, prin tot ce grăim și pe tot chipul nostru: Lumina Lui.

Ce-ar fi ca de acest Crăciun să punem în centrul vieții noastre o iesle. Și chiar de vor fi sau nu vor fi lumini, chiar de vor fi sau nu vor fi bucate alese noi să strălucim. Nu prin puterea noastră, ci prin a Lui…prin ceea ce coboară în noi din El.

IMG_9939

Să punem început lucrării Harului Său…în noi.

IMG_9980IMG_9977

”El te caută pe tine care ai căzut și se atinge de inima ta rece,

pe tine care simți rușinea cuvintelor care ți-au înveninat gura

și ți-au otrăvit ungherele vieții,

pe tine care încerci să-ți acoperi durerea cu perfecționismul tău.”

(Ann Voskamp)

IMG_0010IMG_0004

Drag cititor, cu gândul la tine am pornit azi pe dealuri.

Am vrut să culeg imagini ale acestui anotimp…

IMG_0025IMG_0047IMG_0050

…să le așez în poala ochilor tăi și să ne reamintim împreună câtă frumusețe există…

IMG_0051IMG_0059IMG_9933IMG_0065IMG_0070

Încetinește puțin!

Dezleagă lanțurile care te țin rob și primește în noul ritm ceea ce Dumnezeu a cuprins pentru tine în fiecare clipă.

IMG_9985IMG_9932IMG_9956

Educă-te să devii prezent și mulțumitor!

IMG_9983IMG_9991

Ești bogat când privești la clipele tale.

Devii sărac doar atunci când poftești clipele aproapelui tău.

IMG_9988

”Am venit să te găsesc oriunde ai putea fi.

Te voi căuta până când ochii Mei plini de milă te vor vedea.

Te voi urmări până când Mâinile Îndurării Mele te vor atinge și te vor ține…

lângă inima Mea.”

(Spurgeon)

9 gânduri despre „Când inima pornește să caute urmele dragostei LUI (săptămâna 5)

  1. Ce de soapte s-au strecurat in inima mea. Era pustiu si tacut, si indoiala grea. Dar s-a strecurat tiptil o raza de speranta, am auzit cuvant uitat si mi-am amintit – glasul Lui. Ce frumos.
    Imi pun si eu, nevoita, inima inselatoare sa porneasca, sa caute… ca sa gaseasca – urmele dragostei Lui. Multumesc de mireasma ce ai trimis din cuibul tau spre mine. M-a napustit in bratele Celui ce asteapta sa Ii cad la piept.
    (veverita mea tot nu si-a aratat fata. De-acum o caut in fiecare dimineata.)

    Apreciază

      1. Ne-ai nins pe Calea Tinereţii

        cu cele mai frumoase flori,

        Isus, din zorii Dimineţii

        ne faci viaţa sărbători!

        Fii binecuvântat, fii binecuvântat Isus,

        ce fericire ne-ai adus!

        De-al nostru cânt înlăcrimat,

        fii binecuvântat, fii binecuvântat, fii binecuvântat !

        Ne-ai nins pe Calea Bucuriei,

        cu cele mai divine stări,

        că tot cuprinsul veşniciei

        ni-e-mbrăţişare şi cântări.

        Ne-ai nins, stând pe genunchi cu fraţii,

        cu-nlăcrimate bucurii,

        se nasc din inimi adoraţii

        spre clipa când ai să revii.

        Ne-ai nins peste durerea noastră

        cu cel mai cald şi sfânt alin,

        de-am înălţat spre zarea albastră

        un imn din orişice suspin.

        Privim voioşi peste clipita

        ce încă-o mai avem de dus

        şi-ntâmpinăm cântând slăvita

        minune când va ninge-n Sus.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s