Mărunțelul meu drag,… (o scrisoare – partea 1 )

Aceste rânduri s-au scris mai întâi fără litere.

Zile după zile și seri la rând am plămădit din trăiri , am compus din gânduri un șir de rânduri pe care mi le fredonam mie și lui Dumnezeu.  În această seară le pun în forma literelor ca să le trimit spre tine, spre omul mare ce se află acum într-un mărunțel.

Le scriu timid.

Știi, dragul meu? câteodată această formă nu poate să cuprindă ceea ce eu, mama ta, port pentru tine. Mă folosesc de cuvinte ca să las moștenire devenirii tale ceea ce ești tu azi, să-ți gâdil timpanele inimii cu acordurile începutului tău, să știi cum erai tu ca vlăstar, cum Dumnezeu căuta loc în tine. Să știi când vei fi om mare că ai fost mai întâi copil… Poate așa va fi puțin mai usor să te faci iar COPIL

„Adevărat zic vouă:

De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.”

E o iarnă albă. De săptămâni multe zăpadă nu mai vrea să se topească. Îi e drag să fie aici și noi o călcăm cu tihnă, îi dăruim urme. Soarele sculptează rar în ea. De soare ne e tare dor…

Omului de zăpadă i s-au topit straturile, dar e încă aici. El stă drept  în fața ochilor noștri, ca o mărturie. Primește înfățișări noi. Temperatura, vântul, animalele îi brăzdează chipul.

Tu încerci să descifrezi prin rostiri scurte ceea ce te înconjoară. Culegi din universul nostru informații pe care le treci prin tine și când noi te înțelegem ochii ți se fac mari și buzele exclamă bucurie. Ești mereu uimit, mereu prezent. Poate din acest motiv emoțiile tale se manifestă puternic și extrem de vizibil.

Cunoști puțin din tot ce are lumea aceasta să-ți ofere.

Cu cât vei cunoaște mai mult cu atât mai greu va fi să te desprinzi din ghearele ei și să iubești Cerul. Lumea promite mult, te ademenește cu un dulce otrăvitor furând inimii tale râvna pentru veșnicie. Îți contaminează simțurile cu amăgiri și după ce o primești ca hrană devii tot mai flămând, mai neîmplinit, mai gol.

Ea poate compromite alcătuirea ta.

Să fii treaz! Mereu treaz…

Când ți-am ales numele am pus lângă el un vis:

să aduci rod Cerului.

Iar atunci când ating degetele tale mici, când mă afund în privirea ta albastră și limpede, când sorb gesturile tale și hotărârea ce o ai în glas …o fac prin acest vis. Se întâmplă să tresar. E așa mult potențial turnat în tine!

Știi dragul meu?  Pentru mine ești modul cel mai accesibil de a contempla la frumusețea și inifinita dragoste a lui Dumnezeu. Ai venit de puțină vreme în casa noastră. Petrec mult cu tine. Adormim și ne trezim împreună. Mirosul Cerului cu care ai venit pare încă nealterat  deși știu că e așa cum spune psalmistul

„Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.”

În tine sunt tipărite fărâme din chipul și asemănarea LUI și pentru întregirea Lui în tine a fost trimis Hristos. Acolo, pe cruce, în rănile și durerea LUI era dragoste pentru tine.

Cuiele care I-au străpuns carnea și  toți spinii care i-au atins fruntea…au fost și pentru tine, prunc drag.

„El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat.

Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu,

Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre.

El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi

prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.”

Să nu uiți, să nu te lași mințit de filozofiile care au început să bată în inimi de om în vremurile noastre!

Strânge tare în tine Cuvintele lui Dumnezeu! Ele sunt vii și lucrătoare.

Îndreaptă-te după ele!

Urmează-le!

Gândește-te la ele!

Desfătează-te în ele!

Nu le uita!

Ele sunt cel mai bun sfătuitor…

Ele vor aduce întotdeauna lumină pe cărarea ta.

Există o singură Cale, un singur Adevăr, o singură Viață!

„Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră,

şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor.”

(Biblia)

(va urma)