Scrisoare pentru Efraim (3 ani)

Se împlinesc azi 3 ani, un cumul de clipe lungi și grele încununate de o bucurie ce nu se poate descrie, de o nădejde fără capăt…

Au crescut pereți verzi împrejurul ochilor mei și în toate cămările nevăzute vlăstari de sens.

Acest cadru mă împinge să alcătuiesc o scrisoare. Amintirile amestecate laolaltă cu acest timp prezent mă îmbie la a dărui viitorului un buchet de cuvinte prin care zburdă azi multă viață.

Le scriu pentru tine, om mic, pentru omul care vei fi, pentru întregul potențial ascuns azi într-o ființă măruntă.

Chem să vină în ele prezența Creatorului tău, mireasma veșniciei, ca să nu rămână goale și fără de putere.

Îți dăruiesc litere în vreme de sărbătoare, când se cuvine a număra timpul care l-am trăit împreună, când se derulează fără limite felul în care ai venit în lume și toate lunile grele ce păreau că nu vor găsi sfârșit, toate nopțile acelea compuse din altfel de clipe, de o intensitate și lungime pe care o născuse plânsul tău…nopți în care luptam să nu mă prăbușesc de oboseală, să nu mă abandonez în deznădejde, să nu cad în nebunie…și totodată unicitatea ta cu care colorezi universul meu și construiești devenirea mea.

Iată că azi sunt 3 ani, 3 de când te-ai rupt de mine, ți-ai dezlipit țesuturile de pântecul meu și ai luat întâia gură de oxigen, 3 de când cordonul ce ne lega a fost tăiat și întâia fâșie de lumină a atins nemijlocit ochii tăi. Sunt 3 ani de când devenirea mea s-a intersectat cu devenirea ta forțându-mă să învâț o altă formă a jertfirii eului meu.

Ai venit ca o bombă de energie în universul meu lent, în obișnuința mea de a trăi contemplativ. Ai adus un ritm alert prin care din vreme în vreme răsună glasul tău hotărât, încrezător, uimit, intersat de cei din jur.

Încă învăț să mă acordez șirului de ideei spontane pe care tu le ai. Pe acestea mult timp le-am perceput ca pe o invadare a intimității mele, ca pe o ruinare a modului în care eu doream să controlez timpul și spațiul.

Ai venit la sfârșit de aprilie, în miez de noapte, după ce toți corcodușii și-au împrăștiat petalele albe. Și când ai venit mierlele cântau fără să poată fi astâmpărate. Pe atunci Andra era doar un miel și casa era acoperită cu o folie de plastic în loc de țigle. Când te-am așezat în patul cel alb o ploaie tare a pătruns prin folie și în camera noastră picura…picura peste tine, noua viață ce trebuie să aducă rod aici. Șoarecii alergau prin livingul nostru la care îi lipseau ferestrele și ușile, dar care era încontinuu păzit de Dumnezeu și de îngerii Lui.

La venirea ta s-a coborât din nevăzut o putere mare și oameni lumină au fost peste tot în jurul meu. N-am reușit să te nasc sub nuc, în casa în șantier, nu te-am avut de la început în salonul meu, dar n-a fost nici o clipă măcar în care să nu fi atins cu simțurile prezența lui Dumnezeu. Asta m-a făcut fericită! cu adevărat fericită!

„Cine cugetă la Cuvântul Domnului găseşte fericirea

şi cine se încrede în Domnul este fericit.”

(Pr 16:20)

Dragul meu Efraim, deși ți-am mai scris și alte scrisori, nu știu dacă a fost vreuna dintre ele, în care eu, mama ta, să conștientizez în timp ce alcătuiesc: potențialul tău. Să realizez atât de înfocat ce stă pitit în tine, să cuprind capacitatea ta înăscută de a sări în ajutorul celor în nevoie, de a turna culori noi împrejurul tău și de a provoca viață.

Am timp și sănătate acum (prin mila LUI) să te privesc în tihnă, să mă conectez la tine, să-mi adâncesc inima mea de mamă în inima ta de fiu, să mă uit la tine și să te văd. În sfârșit pot să-mi opresc ochii în fața mișcărilor tale, a acțiunilor și a perspectivei tale.

EFRAIM

(Efraim este un nume biblic de origine evreiasca, ce inseamna „rodnic”)

Efraim! să rodești…să rodești întru cele ale Împărăției lui Dumnezeu. Puiul meu să nu lași numele tău fără ecou în fapte, gesturi, cuvinte. Să nu-ți lași viața fără rod pentru Cer!

Să conduci creativitatea, energia și spontaneietatea ta, frumusețea, interesul și tot ce ți s-a presărat în ființă spre a clădi în Împărăția de dincolo, pentru realitatea aceea pe care noi nu o putem vedea, dar în care credem. Să te silești să aduci în tine și în alții mai apoi acea Realitate.

N-am un vis mai mare ca acesta pentru tine: decât să te știu iubindu-L pe Dumnezeu și voia Lui.

Te asigur că dacă viața toată ți-o vei adăposti în Dumnezeu, dacă vei alege calea poruncilor Lui, atunci vei fi fericit. Doar ATUNCI cu adevărat fericit.

Dacă vei alerga pe calea poruncilor Lui așa cum azi alergi prin ograda casei și pe dealurile din jur (neînfricat, liber, hotărât) inima ta va fi scoasă la larg. Mereu și mereu.

Asta-i CALEA pe care o visez pentru tine.

Inima ta veselă este un bun leac, pentru tine și pentru noi deopotrivă. Lipește-o de Dumnezeu! Fă din asta ritualul tău zilnic. Veghează asupra ei și n-o lăsa să se lipească de lumea aceasta și de promisiunile ei supuse stricăciunii.

Efraim, la mulți ani!

Mulți întru sfințire, mulți ca să devii lumină, ca să împrăștii Lumină și Cer aici, pe pământ!

Mulți ca să fii un ajutor, să porți sarcinile celorlalți, să cauți binele, să experimentezi cuvintele lui Dumnezeu ca scut pentru viața ta.

Mulți ca să umblii cârmuit de Duhul și să ai ca rod al adâncului tău:

DRAGOSTEA

BUCURIA

PACEA

ÎNDELUNGA RĂBDARE

BUNĂTATEA

FACEREA DE BINE

CREDINCIOȘIA

BLÂNDEȚEA

ÎNFRÂNAREA POFTELOR.

Și nu uita! niciodată nu uita:

„Ce seamănă omul, aceea va și secera.”

(Biblia)

eu, mama ta…

cea căreia i-ai fost încredințat pentru o vreme.