O altă fereastră spre viața la țară…

E al 8 -lea an aici… Sunt sute de zile adunate, mii și mii de clipe, grămezi de emoții, cutii și saci mutați din casă în casă, pierderi, câștiguri, vise făcute cenușă, anotimpuri interioare. Toate aici, în acest loc pe care Dumnezeu l-a rânduit ca să ne lucreze.

Pare un sat și pe de o parte e un sat, dar înainte de a fi sat e un atelier al Celui PreaÎnalt, în care suntem lucrați, modelați, adânc sculptați prin dureri și văi, suntem trecuți prin cuptor, slefuiți…pentru o destinație ce nu aparține timpului și putrezirii.

Aici, pe un petic mic de pământ, într-un peisaj trecător, lutul nostru a primit șansa să lucreze mântuirea sufletului, a nevăzutului ce suntem…

Și aceste locuri, și toți oamenii din cale, și toate cele ce împodobesc natura sunt dălți și pensule…

Nu e o joacă, nici un concediu, nici un refugiu…e de-a Veșnicia.

Aici, cu adevărat, nu contează așa mult cum stau hainele pe mine, nici cât de negre îmi sunt unghiile, nici părul ciufuliu, dar în ziua judecății voi da socoteală de orice cuvânt nefolositor rostit pe aceste plaiuri, de orice faptă pe care n-am însoțit-o cu dragoste, de orice mână și orice inimă care a plecat goală din prezența mea, de prea multa goană după pământ și prea puținul timp în care am respirat CER.

Aici…aici nu contează așa mult parfumurile, nici ultimul trend de machiaj…ah nu! , nici firma hainelor…dar aici mi se cere să răspândesc mireasma lui Dumnezeu, să las pe toate ulițele, pe orice ogor, în toate casele, roada Duhului: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,  blândeţea, înfrânarea poftelor. Pentru că împotriva acestora nu este lege…

Iar pentru cei ce nu știți, aici la sat e război, nesfârșit război. Se duce înlăuntru și e între două împărății care vor să locuiască deplin în ființa umană: una de Lumină și o alta, de Întuneric. E drept că în unele zile e mai domol și în altele mai intens. Se cere veghere și trezvie continuă.

Viața la țară e o devenire neîntreruptă, pe care liniștea o face mult mai evidentă.

Acest belșug de frumusețe care mă înconjoară mă trezește mereu…la realitatea de dincolo de el.

Așa e la țară…privit prin mine, ca fereastră (de aproape 8 ani).

………………………………

„Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.”

de atâtea ori cred că Te iubesc Doamne drag,

dar de atâtea ori aleg să nu păzesc poruncile Tale..aici, în acest sat, la o poală de deal.

Iartă-mă!

„Iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu!
Pentru nevegherea mea
De-a rămâne-n voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!

Iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu!
Doar iertarea ce mi-o dai
Îmi păstrează-al păcii rai
Şi mă poartă iar şi iar,
Doamne-n veşnicu-Ţi hotar!

Iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă, Dumnezeul meu! ”
(Nicolae Moldoveanu) 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s