Scrisoare adresată celui mai mic dintre pruncii mei (săptămâna 2)

Puiul meu drag, veghez lângă tine…cu dragoste și rugăciuni, acum când tu treci prin boală. Dorința ta de a bucura pe cei din jurul tău e inconfundabilă, chiar și în nopțile însoțite de febră. După insistențele mele de-a bea ceai, tu ai adormit. Când te-ai trezit ai acceptat să bei. Iar după înghițitura de infuzie de mușețel ai întrebat cu puteri puține:

– Mami, te bucuri?

– Da, om minunat, mă bucur tare că ai băut! În înghițitura aceea e cuprinsă lupta ta cu mândria, cu neascultarea, în ea se află smerirea ta și dragostea ta pentru mine.

Citește în continuare „Scrisoare adresată celui mai mic dintre pruncii mei (săptămâna 2)”

Casa lui Costică

Dragi prieteni, au trecut săptămâni multe de când nu v-am mai scris nimic despre Costică și casa lui. În această vreme, lucrurile au înaintat timid și lent, dar cu dorința de a duce la bun sfârșit lucrul început acolo.

Când am pornit, încăperea arăta în acest fel:

În imaginea din stânga e faza inițială, iar în dreapta modul în care arăta după prima vizită cu echipa care a muncit.

Acum, după ultima vizită arată așa:

Citește în continuare „Casa lui Costică”

Scrisoare destinată pruncilor mei (săptămâna 1)

E prima săptămână dintr-un nou Post și după obiceiul anilor trecuți mi-am impus să las cuvinte scrise, ca dar. Să slujesc prin cuvinte, fotografii și trăiri într-o vreme a liniștirii, a însingurării, a retragerii. Să fac din solitudinea acestor zile izvor…

Și am găsit ca și cale forma scrisorilor, cu destinatari reali.

Azi, vă scriu vouă, copiilor mei. Și tare mult aș vrea să găsiți printre cuvinte și fotografii fărâme de CER. Că toate cele ce nu au un sens veșnic rămân gunoaie, indiferent de forma și culoarea în care vin spre voi.

Citește în continuare „Scrisoare destinată pruncilor mei (săptămâna 1)”