Scrisoare. Despre cum ai venit, despre nașterea ta…

Seară de Noiembrie.

Mă găsesc într-un oraș străin, departe de cuibul meu, departe de respirația copiilor mei. Sunt aici, adusă de durerile unui început de travaliu.

Obrajii mi se inundă în lacrimi, un amestec de emoții și dor îmi provoacă suspine, aici, pe cărările înfrunzite ale unui parc. Pașii îmi sunt grei, lacrimile eliberatoare.

Citește în continuare „Scrisoare. Despre cum ai venit, despre nașterea ta…”