Sunt din nou la oras si simt nevoia sa vorbesc despre sat.
Ieri am vizitat satul in care vom locui..Mai e putin de aranjat pe acolo si plecam…
Cu fiecare zi care trece dorul diminetilor si al apusurilor de la sat ma inconjoara. Sunt prinsa intr-un dor ce ma face libera.
Literele omenesti tradeaza lutul din care sunt facuta. Aici, pe pamant, ma pot scrie doar in astfel de litere…Iar dincolo de cerul vizibil, se scrie viata mea in literele LUI…La sfarsit voi fi chemata la judecata pentru tot ce am facut, pentru tot ce nu am facut. In concluzie, sunt ganduri pe care le scriu omeneste. Va marturisesc ca unele trairi nu le pot scrie. Puterea lor nu o pot reda…
Satul intampina cu soare, cu pajisti, cu lanuri de floarea soarelui, cu praful din urma carutelor, cu sunetul tractoarelor indepartate. Daca e duminica, satul intampina cu linistea clopotelor, cu haine de sarbatoare, cu bancile ocupate de satenii ce „azi” sunt in sarbatoare. La sat, e sarbatoare duminica…
Citește în continuare „Trairi aduse de la sat..”
Andreea Stanciu 