Om mic, ascuns in mine, ne despart câteva săptămâni de prima întalnire.
Sunt câteva zile adunate până voi atinge ochii tăi cu ochii mei.
Se apropie cu pași mari ziua aceea în care voi vedea ce a modelat Dumnezeu in pântecul meu, ce culori și forme a ales pentru tine, ce trăsături a presărat pe chipul tău…
Citește în continuare „Scrisoare pentru Elisabeta”
În această seară te-am lipit de inima mea și prin ceață, călcând frunze colorate, am străbătut satul.
Frigul umed a pătruns în amintiri și le-a răscolit. Inima întreagă a tresărit de dragul lor.
E 1 AN, un an întreg de când am încărcat bagajele în mașina noastră și am pornit spre maternitate.
E 1 AN, un an de când mă cauți și mă ai ca punct de sprijin, de alin, de odihnă.
Noapte după noapte respiri lângă urechea mea și crești, ți se lungesc mâinile, picioarele, îți cresc ochii și obrajii, buclele și dorințele, îți cresc silabe noi pe buze, puterile și zâmbetul.
În zilele acestui an au fost frânte porniri și dorințe prin toată dependența ta de mine. Aceasta m-a legat și m-a ținut când aș fi zburdat prin voia mea și m-a eliberat de prea multa dragoste de mine.
Ce legătură puternică e aceasta ce a început și a crescut între noi, mă ține din temelii, mă dezlipește și totuși mă face liberă.
Citește în continuare „Scrisoare pentru fiica mea… (1 an cu tine)”
„Astfel dar, cine crede că stă în picioare
să ia seama să nu cadă.”
Iată-mă!
Sunt aici, neadăpată din Tine, hrănită doar cu plăcerile acestei lumi, înșelată de proprile-mi pofte.
Iată-mă!
Citește în continuare „Cuvinte pentru Creatorul meu…la ceas de seară”
„Pentru a cunoaște pe Dumnezeu nu e nevoie nici de bani, nici de averi,
ci numai de SMERENIE.”
Sf. Siluan Athonitul
Iar suntem doar noi 2.
TU și eu…pe patul durerilor mele, în vâltoarea întrebărilor mele.
Citește în continuare „În zgomotul adâncului meu, adierea Cuvintelor Tale…”
Puiul meu drag, veghez lângă tine…cu dragoste și rugăciuni, acum când tu treci prin boală. Dorința ta de a bucura pe cei din jurul tău e inconfundabilă, chiar și în nopțile însoțite de febră. După insistențele mele de-a bea ceai, tu ai adormit. Când te-ai trezit ai acceptat să bei. Iar după înghițitura de infuzie de mușețel ai întrebat cu puteri puține:
– Mami, te bucuri?
– Da, om minunat, mă bucur tare că ai băut! În înghițitura aceea e cuprinsă lupta ta cu mândria, cu neascultarea, în ea se află smerirea ta și dragostea ta pentru mine.
Citește în continuare „Scrisoare adresată celui mai mic dintre pruncii mei (săptămâna 2)”
E prima săptămână dintr-un nou Post și după obiceiul anilor trecuți mi-am impus să las cuvinte scrise, ca dar. Să slujesc prin cuvinte, fotografii și trăiri într-o vreme a liniștirii, a însingurării, a retragerii. Să fac din solitudinea acestor zile izvor…
Și am găsit ca și cale forma scrisorilor, cu destinatari reali.
Azi, vă scriu vouă, copiilor mei. Și tare mult aș vrea să găsiți printre cuvinte și fotografii fărâme de CER. Că toate cele ce nu au un sens veșnic rămân gunoaie, indiferent de forma și culoarea în care vin spre voi.
Citește în continuare „Scrisoare destinată pruncilor mei (săptămâna 1)”
Draga mea soră,
îți scriu de aici, de pe pământ.
Îți scriu din satul de unde ai plecat de puțină vreme, ție celei ce ai ajuns în Patria Adevărată, ție, celei care nu mai ești străin și călător…
Citește în continuare „Scrisoare…pentru un om ce a trecut de granița morții (sora Sâia)”
Neputincioasă în a scrie și a rosti, am pus în Lumina Ta furtuna de frământări, șirul de întrebări la care aștept răspunsul Tău, toate rănile săpate de suferința ultimelor luni.
Citește în continuare „Scrisoare la sfârșit de vară…către Dumnezeu”
Acum 10 ani, la apusul soarelui, am privit întâia oară chipul tău.
Atunci am atins ființa ta printr-o sărutare. N-o înțelegeam deplin, așa cum nici acum n-o înțeleg și nu pot cuprinde ceea ce ești tu de fapt.
De atunci ne intersectăm intens dorințele, chemarea, neputințele, bucuriile, durerile, biruințele și înfrângerile. De atunci eu încerc să te povățuiesc pe Calea cea strâmtă și tu încerci din răsputeri să o urmezi. Te văd cum cazi, cum te îndoiești, cum te revolți…cum întrebi, cum ai vrea să dai cu picioarele în toate principiile care îți pun garduri în jurul firii tale. Știu că și tu asemeni mie și asemeni tuturor celor ce calcă pe urmele Lui, treci prin lupte și războaie. Sunt parte din proces.
Citește în continuare „10 ani lângă tine. Gânduri pentru Rafael.”
Domnul meu, mă întorc cu inima fărămițată, împrăștiată mulțimilor de plăceri pe care ființa mea le gustă.
Vin obosită și risipită, nădăjduid că Tu mă vei aduna și mă vei locui. Citește în continuare „Pocăință (într-o zi înnorată de primăvară)”
Stau…soarele m-a îmbrățisat.
Lumina lui alunecă prin celulele trupului meu cuprins de dor.
Maro, câinele nostru s-a întins lângă banca de lemn, și-a abandonat și el planurile și se scaldă în lumină și căldură.
Adierea vântului a provocat un dans pe sfoara cu haine umede. Citește în continuare „Scrisoare…cu dor și dragoste pentru frații și surorile mele în Hristos (săptămâna 5)”
Ai lăsat să ningă peste noi…
E o zi de iarnă încărcată cu zăpadă, pe care Tu ai strecurat-o în primăvară. E o mireasmă rece, un cântec înghețat peste verdele ce răsărise, peste toți mugurii, peste toate dealurile satului nostru.
Citește în continuare „O altă scrisoare…către Dumnezeu (săptămâna 3)”
E o zi de duminică Domnul meu drag.
De la primele ore ale dimineții natura și-a început cântecul. Când am călcat desculță pământul rece m-au cuprins fiorii bunătății Tale.
Păsările au venit de departe și într-o împletire sfântă Te slăvesc împreună cu firele de iarbă și cu mugurii cei noi. Citește în continuare „Scrisoare către Dumnezeu (săptămâna 2)”
Dragii mei,
sunteți două picături cu păr bălai scăldate în apa mării, doua ideei veșnice, doua modelaje unicate…
în fața ființei mele.
Eu vă privesc și îndes momentele acestea în străfundul meu.
Câteodată aș adăuga alcătuirii voastre din alcătuirea mea… Citește în continuare „Scrisoare de la mal de mare … (pruncilor mei)”
Port dorul de a-ți scrie o scrisoare…și vreau să-l potolesc.
Stau în inima mea trăiri care își doresc să devină cuvinte pentru tine.
Va veni o zi când tu vei putea descifra literele și odată cu ele vei afla cât de mult însemni, cât ești de iubit, cât de mult prețuiești.
Citește în continuare „Draga mea fărâmă de lumină,”
Suntem la mal de mare.
În spatele nostru se văd brațele calde ale apusului de soare. E un august blând, pe care briza mării îl scrie clar pe inima mea.
Vă privesc pe voi, cei trei ai mei. Sunteți tabloul perfect. Nu-i lipsește nimic acestei clipe. E întreagă prin frumusețe. Sunteți cu părul în vânt. Conturul vostru e aurit. Inimilie voastre strălucesc.
Sunteți tot ce poate fi mai real și mai mișcător pentru ființa mea din tot ce mi-a fost dat să văd sub soare.
Iată că stăm și ne bucurăm după o lungă și parcă fără capăt..vale. Citește în continuare „Dragilor mei…(scrisoare cu trei destinatari)”
Puiul meu mic, aș plânge în hohote în dimineața aceasta…dacă nu m-aș îneca în propriul plâns.
Aș plânge pentru greșeli, pentru erori, pentru clipe în șir pe care le-am trăit fără să am inima învelită în dragoste. Aș plânge pentru toate clipelea acelea în care plânsul tău m-a condus la disperare și oboseala m-a împins să exclam mizerii, să văd trupul tău mic o mare piedică ce stă în calea liniștii mele.
Aș plânge de bucurie totodată: bucurie cî în toată nebunia firii mele păcătoase se scrie ca un susur pe pereții timpanelor o Șoaptă:
„E pruncul Meu. Ți l-am încredințat pentru o vreme.” Citește în continuare „5. Dragului meu Efraim…scrisoare”
Iată că am venit până la marginea mării ca să reaud liniștea Ta și
să mă lipesc cu inima mea de inima Ta. Citește în continuare „Scrisoare. Tatălui Ceresc…”
Aceste rânduri sunt frământate de vreme lungă în inima mea. O oarecare teamă mi-a dat târcoale și ea a fost cauza amânării mele. Dar azi, când plouă, când din nori cad stropi mari m-am oprit și am simțtit că e vremea lor.
Azi scriu sufletului de femeie, scriu mamelor, adolescentelor, femeilor căsătorite și celor necăsătorite. Acesastă scriere își are izvor într-o durere ce o port. E într-un fel o scrisoare. Citește în continuare „Dragă femeie…„ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui.””
De-aș putea pricepe că toate vin de la Tine aș sta liniștită, mereu liniștită.
De-aș pricepe clar că nu truda mâinilor și a gândului sunt cele care clădesc și adună atunci nu m-aș irosi întru acestea,
ci m-aș urca cu rugăciunea la poala inimii Tale și m-aș îngriji de cele ale Împărăției Tale, Citește în continuare „Tată drag,”
Noi știm în miezul inimii că nimic nu ne umple și nu ne împlinește așa cum o poate face familia și căminul nostru, ridicat prin jertfă, bucurie, răbdare.
Noi știm, acolo unde nimeni în afară de Dumnezeu nu poate ajunge, că nici biroul la care stăm ore lungi, nici cabinetul la care muncim, nici bijuteriile pe care le-am cumpărat și nici hainele nenumărate nu pot să se strecoare în miezul ființei noastre ca să aducă împlinire. Noi, da…noi știm și noi pe noi nu ne putem minți. Citește în continuare „Drag suflet de mamă… (mie și celorlalte mame care trec pe aici)”
Pentru ca sunt zile de post si rugaciune pentru incetarea avortului aduc un articol scris cu cateva luni in urma…
L-am scris cu nadejde…si rugaciune. Cu aceeasi nadejde il asez din nou aici. Speram ca macar un prunc sa fie salvat prin randurile noastre de la a fi macelarit…macar unul.
http://radiorenasterea.ro/40-de-zile-de-post-si-rugaciune-pentru-oprirea-avorturilor-in-cluj/
Aveam câteva sâptămâni și locuiam în pântecele mamei mele. Acolo, într-un loc sigur am fost țesut în chip tainic de Dumnezeu, ca în adâncimile pâmăntului.
Când nu eram decât un plod fără chip, Ochii Lui mă vedeau și în cartea Lui erau scrise toate zilele care-mi sunt rânduite….
De atunci strigam să se depărteze de la mine cei setoși de sânge, pentru că purtam rănile tuturor pruncilor uciși în pântecele mamelor. Ca mădular din Trup știam că mădulare asemeni mie stau îngrozite în pântecele mamelor și strigă mut, se zvârcolesc de groaza morții.
Vezi articolul original 1.314 cuvinte mai mult
Tatăl meu drag,
în furtuni m-ai păzit și în cămașa de forță mi-ai dat nădejde.
Acolo unde nu rămăsese nimeni să-mi fie alături, în acel iad al deznădejdii Ți-am văzut Ochii lăcrimând …și am știut că fereastra pe care se vede Cer va inunda ființa mea.
Mereu mi-ai șoptit: ,,Răbdare fiica mea, răbdare!,,
Citește în continuare „Scrisoare de mulțumire”
Când vei citi, ascultă cu inima ta:
așa că…
Dragul meu bolnav,
am auzit că pe sufletul tău șade o piatră mare și grea numită boală. Am auzit că medicii te-au privit cu milă si că ți-au prescris tratamente lungi și grele…și te-au trimis acasă.
Spitalele sunt aglomerate și bolile sunt tot mai multe.
El a lăsat niște legi. Faptele, alegerile…au consecințe.
Ce semeni aceea seceri, ce așezi pe ape aceea găsești. Citește în continuare „Dragul meu bolnav (gânduri pentru cei ce duc o piatră numită boală)”
Azi îți scriu Ție. Știu că Tu nu doar auzi, Tu asculți.
Știu că Tu, Cel care știi fiecare fir de păr ce cade, știi viața noastră
pe de-antregul.
Azi îți scriu…pentru că mi-e gândul la prietenii mei, ce stau de ani buni în spitale… Citește în continuare „Dragul meu Tată (Rugăciune pentru cei ce stau închiși în spitale de ani mulți)”
Aveam câteva sâptămâni și locuiam în pântecele mamei mele. Acolo, într-un loc sigur am fost țesut în chip tainic de Dumnezeu, ca în adâncimile pâmăntului.
Când nu eram decât un plod fără chip, Ochii Lui mă vedeau și în cartea Lui erau scrise toate zilele care-mi sunt rânduite….
De atunci strigam să se depărteze de la mine cei setoși de sânge, pentru că purtam rănile tuturor pruncilor uciși în pântecele mamelor. Ca mădular din Trup știam că mădulare asemeni mie stau îngrozite în pântecele mamelor și strigă mut, se zvârcolesc de groaza morții. Citește în continuare „Dragă femeie …ȚIE, celei ce găsești în AVORT o soluție (Scrisoarea lui Rafael)”
„Dragul meu soț,
Îmi amintesc cu mare bucurie primii noștri pași împreună, prmele discuții (care nu oboseau, care trăiau indiferent de cât de frig sau cald le era trupurilor noastre).
Știu că am devenit fascinată de interiorul tău și ființa mea găsea liniște și odihnă în părtășie cu tine. Poate atunci am descoperit o fărâmă din ambiția ta, din suflarea ta pentru Dumnezeu inainte de orice.
Simțeam pentru prima oară că am lângă mine un om lângă care nu mi-e frică să mor și nu mi-e frică să trăiesc. Erai o adevărată enciclopedie, un dicționar, un om cu potențial…lângă care nu mă plictiseam și pe fiecare zi mi-l aducea nou.
Așa ai rămas și acum…după 6 ani de căsătorie…… Citește în continuare „Scrisoare pentru el”
E o liniste blanda in casa noastra. Rafael doarme. Daniel e plecat de acasa pentru cateva ore.
Un dor adanc ma indeamna sa-ti scriu sotul meu drag. As vrea sa stii din nou ca ingerii canta inca la vioara in bratele tale. Citește în continuare „Pentru cel ce m-a intrebat: „vrei sa fi sotia mea?””
Vin trudită din alergarea mea şi caut să mă odihnesc la umbra Aripilor Tale, într-o dependenţă totală de Inima Ta…Aş vrea sa îmi acordez inima mea la bătăile inimii Tale, să nu îmi fie frică de trecutul meu, să înţeleg că şi acolo erai cu mine…că de fapt durerea mea se scurgea de pe ochii Tăi ca o lacrimă prin care ma învaţai o mare taină.
Lasă-mă Tată să cred că în timp ce eram legată îngerii tăi îmi cântau…ca să nu simt durerea la intensitatea ei reală…deşi îţi mărturisesc că rănile încă îmi sângerează, că sufletul e încă infectat şi caută Raza vindecătoare. Revolta o arunc la poala Crucii. Acolo se va risipi cu adevărat. Sub picurii iertării Tale voi invăţa să-i iert pe cei ce m-au rănit cu ştiinţă sau fără ştiinţă.
Citește în continuare „„şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare””
De data aceasta ai decis să duci la tine sufletul ce mă locuia. L-ai absorbit în Cerul Tău mare si el Te lauda.
Eu, noi…am rămas cu golul în care nădăjduim că vei locui Tu. Citește în continuare „Un gând..către Dumnezeu”
Astept sa imi soptesti zambetul florilor la prag de Inviere.
Astept sa ma trezesti lin si sa ma privesti asa cum imi privesc eu pruncul, sa imi soptesti lin: „Niciodata nu am plecat de langa tine”….
Nu stiu ce ma provoaca sa scriu azi. Poate lacrimile sarate ce se scurg grabite pe sub ochii mei….
Numai Tu stii calvarul prin acre a trecut sufletul meu cu ceva vreme in urma, numai Tu stii ranile adanci ce inca sangereaza in asteptarea vindecarii…
Azi, imi imaginez ca stau cu Tine la masa, asteptand Cina….imi imaginez ca stau si arunc toata povara la picioarele Tale, ca sa o stergi, ca sa ma eliberezi, sa ma faci noua pentru Cerul Tau fara margini. Nu merit sa ma impartasesc din Tine…nu merit sa imi adap sufletul din Tine…si totusi, toata fiinta mea atarna de Tine, toata fiinta mea se sprijina pe Tine si isi trage viata din Tine… Citește în continuare „Sopteste-mi Tata!”
M-am gandit ca ar fi bine sa imi amintesc de mine, de treptele pe care le-am urcat sau coborat in ultima vreme, despre suspinele ce au nascut bucuria de acum…de tot timpul ce a stat sub palmele durerii, dar care s-a eliberat prin sange curs pe Cruce.
Daca ma vorbesc in gol devin eu un gol. Asa ca aleg sa ma vorbesc Celui ce m-a modelat din lut….Celui ce a suflat viata peste mine…Celui ce mi-e Tata si a carui casa e vesnicia…
Cei ce ma aud sunt doar spectatorii unei piese scrise cu mainile calde si sentimentele tremurand. Ei nu inteleg intru totul si nici nu pot umple durerea cu intelegerea lor.
asa ca, Tie Tata, ma vorbesc…
Cu putin in urma zaceam in salonul rece, fara sa gasesc surasul Tau bland. Prizoniera, ascunsa dupa usi inchise, cautam sa aflu soarele. Chiar si avandu-l in privire nu puteam sa il sorb in adancul meu…ca sa devin libera. Azi, sunt nori grei pe cer…azi ploua…in mine e soare!
Azi, mi-e drag sa privesc rodul iubirii, sa-i vad miscarile si viata. E un copil frumos. Nu meritam atata frumusete, atata puritate si gingasie …
Doamne, Te caut timid si parca schiopatez incercand sa ajung sa simt sufletul Tau de Tata.
Pasii imi sunt atat de mici si atat de ruginiti incat scartaie fiecare incercare de a Te gasi…..dar Tu esti….
Tu esti! si Tu raspunzi rugaciunii mele, Tu vei vorbi din nou….asa…soptit…cum doar Tu stii.
Iti cer Tata drag, iti cer Soare! Iti cer Soarele acela care alunga orice umbra si orice nor…Soarele acela ce inconjoara, imbraca si hraneste fiecare celula a sufletului….
Tata..iti cer sa imi dai dragoste si dedicare…si putere…si intelepciune….si tot ce poti doar Tu sa imi dai ca sa invie fiinta mea….
Astept sa alerg fericita, purtand Duhul Tau in mine…Sa nu ma tem de nimic…Sa nu ma cuprinda nici o stare prea grea pentru sufletul meu…
Multumesc pentru ca ma auzi…
Stiu ca vei raspunde rugaciunii mele….Mereu raspunzi copiilor Tai. Doamne, Tu mereu ne invelesti cu pacea Ta, daca recunoastem ca suntem slabi si ca totul e prin tine….
Te caut manata de greul si pustiul ce se coboara in mine de fiecare data cand pasesc stramb. O singura zi in care imi traiesc poftele firii e de ajuns sa ma pustiiasca, sa ma duca in uitarea a ceea ce sunt sau pot fi cand ma hranesc cu lumina.
Pacatele multe ma atrag ca un magnet spre ele. Pe cand imi vine sa cant biruitoare ma pomenesc calcand in alt fel voia Ta. Luptand sa fac bine celor din jur, ajung sa port seara povara mandriei. Scapata de mandrie, prin Mana Ta ce ma spemereste, ajung sa invidiez, sa poftesc ce nu-mi apartine, sa fiu lacoma. Atunci, bucata de paine mancata alaturi de Tine Citește în continuare „Rugaciune de la sfarsitul lui februarie…”
A venit vremea sa se inmulteasca Krista.
In ianuarie am dus-o la monta.
Citește în continuare „Krista…vei avea sau nu pui? Dar tu, Negruta?”
Tata din Cer, imi e asa de bine cand iti vorbesc, asa de bine cand ma abandonez in Mana Ta..si gasesc linistirea…si primesc pacea in schimbul tulburarilor.
Cand vin dupa Glasul Tau, gasesc caldura sub aripa Ta ocrotitiare. Indata mi se opresc oasele din tremurat, indata inima bate in ritmuri linistite.
Imi e drag sa te stiu Creatorul meu, imi e sfant sa te stiu Tatal meu si sunt coplesita sa stiu ca iei aminte la orice tresarire a cugetului meu, la orice lacrima si adiere a fiintei mele.
Cand iti vorbesc, am impresia ca suntem doar noi, doar Tu si cu mine.
Citește în continuare „Rugaciune”
Canta-mi cum nimeni nu a stiut sa-mi cante vreodata..
Nu ma lasa nici o clipa fara cantecul Tau.
Trezeste-ma dimineata si adoarme-ma seara, in cantec…mereu in cantec.
Oricat de grea sau usoara va fi cararea, Tu canta-mi…si invata-ma sa Te ascult cu toata inima si tot gandul. Canta-mi!
Uite! Pe raze de soare coboara pene de inger…ca sa inveleasca temerile mele, bucuriile mele, pasii mei. Citește în continuare „Canta-mi Doamne”
Doamne, pune in noi putere de sacrificiu!
Doamne lasa sa curga peste noi din Tine, ca sa iti semanam, sa devenim una cu Tine!
Doamne, privesc la suflete zdrobite si nu pot sa nu inalt glasul meu…glasul meu ce a stat mut in pamantul din care sunt facuta.
Nu cred ca poate fii Soare fara de Tine. Tu esti Soarele!
Doamne, ma doare pentru cei ce sunt tarana ca si mine…si cad. Ma doare Tata sa vad forte intunecate distrugand universul Tau. L-ai construit cu atata grija si dragoste…
Doamne pune in noi din Tine:
ca sa ne jertfim mai mult…
sa lasam placerea noastra de dragul celui de langa,
sa ne lasam zdrobiti si macinati inlauntrul nostru..pentru ca cel de langa sa poata simti parfumul florilor si sa poata vedea zborul fluturilor ce nu mor… Citește în continuare „Rugaciune”
Invata-ma pasul cel dintai, al urcarii, al razei de Soare, al zborului senin! Invata-ma!..cele dintai silabe, cele dintai avanturi, cele dintai…
Noi incepem din nou. Eu la picioarele Tale Sfinte, ascultand tacuta suspinele Tale, nascute din dorul de mine. Iar Tu, Tu cu inima coborata in prapastie, ca sa ma urci pe mine in varful Soarelui.
Palida din cauza ratacirii prin pustie, ridic mana dreapta a mintii mele si ma agat de inima Ta.
Pe acordurile noului inceput visez la calatoria prin lume, la bratul Tau, smerita de dragostea Ta mare, mult mai mare decat mi-o pot eu imagina.
Sorb ultima lacrima a suspinului Tau si imi promit ca nu voi mai calca stramb. Citește în continuare „Invata-ma!”
Spune-mi, Doamne, cine sunt in inima Ta?
Spune-mi..cum ma privesti cand dorm? cum ma privesti cand alerg?
Si nu ma lasa sa cred ca sunt cu un gram mai mare in Imparatia Ta…
Spune-mi ..cum ma privesti cand judec? cand barfesc? cand privesc cu rautate? cum ma privesti cand raul sta lipit de mine?
Si nu ma lasa sa cred ca nu mai am scapare…
Intre noi: stau azi, randuri intregi de gratii…sunt infloririle pacatelor mele. Citește în continuare „Un soare cald imi coase visul..”
Distinsa doamna,
mi-e dor de dumneavoastra… Citește în continuare „…lectia zilelor cu nori…”
Andreea Stanciu 
