Dragii mei,
sunteți două picături cu păr bălai scăldate în apa mării, doua ideei veșnice, doua modelaje unicate…
în fața ființei mele.
Eu vă privesc și îndes momentele acestea în străfundul meu.
Câteodată aș adăuga alcătuirii voastre din alcătuirea mea… Citește în continuare „Scrisoare de la mal de mare … (pruncilor mei)”
Seară de mai.
Pe cer nori. În inimă: SOARE. Citește în continuare „Scrisoare cu doi destinatari (pruncilor mei…)”
Stau grămadă gândurile și imaginile la poarta inimii mele și devin gălăgioase încercând să vină la lumină. Le-am ținut acolo mult și orice lucru neîmpărtășit devine povară sărăcind ființa.
(ascultăm în timp ce citim…) Citește în continuare „Dragului meu, Rafael… (săptămâna 1 – o scrisoare)”
Suntem la mal de mare.
În spatele nostru se văd brațele calde ale apusului de soare. E un august blând, pe care briza mării îl scrie clar pe inima mea.
Vă privesc pe voi, cei trei ai mei. Sunteți tabloul perfect. Nu-i lipsește nimic acestei clipe. E întreagă prin frumusețe. Sunteți cu părul în vânt. Conturul vostru e aurit. Inimilie voastre strălucesc.
Sunteți tot ce poate fi mai real și mai mișcător pentru ființa mea din tot ce mi-a fost dat să văd sub soare.
Iată că stăm și ne bucurăm după o lungă și parcă fără capăt..vale. Citește în continuare „Dragilor mei…(scrisoare cu trei destinatari)”
E una din zilele lunii febrauarie. Afară ninge. Un strat de un alb curat acoperă orice urmă de mizerie, se lasă domol peste fâșiile de gri și maro. E un dar pentru ochii mei acest dans la care privesc prin perdeaua transparentă a dormitorului.
Tu ai fost cel care a tăbărât azi în liniștea dimineții mele, ai călcat cu bucuria ta în timpul meu cu Dumnezeu, ai dat lacrimile toate la o parte și ai strigat:
„ – Mami, ninge! Mami, ai văzut cum ninge?
– N-am văzut până acum când mi-ai arătat tu. Mulțumesc!” Citește în continuare „4. Scrisoare…dragului meu, RAFAEL”
Iată că a sosit iar vremea despletirii gândurilor mele. Cu zecile stau încâlcite prin mine, amestecându-și conținuturile și tînjind după o ordine care să le statornicească.
Azi am decis să-i scriu unui copil, locuitor al tărâmului de sub soare. Îi scriu pentru că îl iubesc, pentru că e întâia floare a iubirii noastre, un canal prin care Harul lui Dumnezeu mă modelează zi după zi.
E o pagină a jurnalului meu pentru el, o altă îmbrățișare dăruită inimii lui veșnice și totodată dăruită inimilor de om care caută.
Citește în continuare „Săptămâna 3 (din cugetele inimii mele)”
Dacă nu ai fii oglindă poate că aș putea să trăiesc la întâmplare…
Dacă în tine nu s-ar reflecta ființa mea atât de tare, cu toate adâncimile ei, poate aș putea să trăiesc haotic, neîngrijit, nepăsător…pentru că nu m-aș prelungi dincolo de marginile mele. Citește în continuare „Dragă scânteie de Cer”
,,O inimă veselă înseninează fața…
O inimă veselă este un bun leac…”
(Proverbe)
(foto: Rafael – 2 ani)Chipul tău de copil îmi alină întrebările mature Citește în continuare „Chipul tău”
Gândul meu ți-l dau în dar, ca pe ceva ce nu va râncezi nicicând…gândul meu, trăirea mea…pentru tine, fărâma mea.
Ți-e nasul mâzgălit cu rășină de brad și pudrat cu galbenul păpădiilor. Însetat de înălțimi te urci pe orice îți iese în cale: pe garduri, pe scânduri, în pomi, spre vârf de brazi bătrâni. Ochii tăi , profund luminați de inima ta, caută înălțimile. Pentru tine munții nu sunt doar simple peisaje de admirat ci devin țintă al unui urcuș, devin scop.
„- Mami, vezi muntele acela înalt?
– Da, Rafael, îl văd.
– Într-o zi voi urca pe el, până în vârf! Mă crezi? Citește în continuare „Copilul meu drag,”
Îți scriu adesea…despre ce visez pentru tine….
Azi îți scriu scurt…pentru că vreau să am timp real cu tine, să te observ cum aduni cuie de pe podea, cum aprinzi focul, cum te bucuri….
Viața e simplă Rafael! Oamenii mari m-au facut cândva să cred că viața e complicată și așa cum am crezut așa am trăit.
Dar pentru că Dumnezeu e bun și pentru că am vrut să aflu ce spune El am văzut că ceva nu se potrivește. Că Dumnezeu îmi spune una și oamenii (creștini) îmi spun altceva. Oricât încercam să-i ascult pe oameni și pe Dumnezeu împreună ceva nu mergea. Lucrurile se băteau cap în cap…. Citește în continuare „Dragul meu copil…viața e simplă!”
Citește în continuare „Viața ta simplă…fără grădiniță”
În această noapte am dormit mai puțin și am avut toate simțurile treze…ca s-ți aud mișcările, să-ți simt temperatura, să-ți păzesc visele. M-am trezit înaintea luminii de visul tău însoțit de cuvintele: ,,Elefantul stă lângă Hari.,,
Te-am mângâiat și am luat mâna ta moale în mâna mea.
Am rămas așa, asculând un șoarece prin tocul ușii… Citește în continuare „Dragul meu Rafael (dintr-o dimineață de iarnă)”
Citește în continuare „„Să fii bun!””
Dragul meu prunc,
Au trecut câteva luni de la ultima scrisoare adresată ție. Mi s-a făcut dor să îți scriu. Dorul acesta arde în lacrimi și trăiri pentru tine.
Aseară, în timpul discuțiilor dinainte de somn m-ai întrebat… Mami eu unde o sa ajung, în iad sau unde? Ți-am răspuns cu un nod în gât: daca crezi în Dumnezeu și dacă faci voia Lui vei ajunge lângă Dumnezeu.
– Cred mami! Da mami, așa-i că eu nu mor? Așa-i că doar trupul meu moare?
– Da Rafael, sufletul tau va trăi veșnic. Citește în continuare „Scrisoare. Copilului meu drag, Rafael.”
Dragul meu fiu,
Suntem din nou acasa, dupa lunga noastra saptamana de spital. Ma gandeam sa insemn aceasta experienta, sa nu treaca fiorii ei, sa nu treaca parfumul acelui salon de la capat de culoar…pentru ca stiu ca pentru amandoi a fost un fel de aventura, o lupta cu bolile noastre, cu neputintele si fricile ce le purtam in buzunarele sufletelor.
Citește în continuare „Saptamana noastra in spital – catre fiul meu”
M-am gândit să răspund în scris întrebărilor și sfaturilor pe care le primesc atunci când oamenii află că Rafael are 3 ani și jumătate și nu merge la grădiniță.
E o ocazie de a-mi culege gândurile și de a face ordine în mine. Pentru sufletul meu e foarte clar de ce el e acasă, dar această stare a sufletului meu nu reprezintă un răspuns convingător pentru prieteni, părinți, cunoscuți și necunoscuți.
Voi lua pe rând câteva dintre cele mai frecvente întrebări.
– E la grădiniță copilul vostru? Citește în continuare „De ce cred că ACASĂ e mai bine decât la GRĂDINIȚĂ”
Ieri…o zi umedă şi plină de noroi… Ies din casă împreună cu Rafael şi zăresc alergarea unui ghem sur. Un şoarece destul de mărişor căuta să se ascundă de noi printre oalele de pe prag. L-am căutat cu privirea şi m-am pomenit privindu-l în ochi. Scârba şi teama s-au topit şi dintr-o dată vietatea din faţa mea s-a preschimbat într-un animal simpatic. Sub răsetele şi bucuria copilului meu am încercat să-l alung de lângă casă. În zadar…. A alergat grăbit în rama de la uşă, cu siguranţă spre locul unde îşi avea cuibul. Din nou s-a lăsat teama peste mine…pentru ca ochii mei nu mai priveau adânc în ochii lui, convingându-mă că nu-mi va face nici un rău. A devenit din nou un duşman care cotrobăie prin bucătăria mea, lăsând urme şi miros…. Citește în continuare „O bucată de pământ locuită de câţiva oameni simplii, cu porţi clădite din zâmbet…”
Sufletul imi infloreste de fiecare data cand te soarbe.
Langa cuvintele tale imi pare ca sunt langa un izvor de imagini colorate ce danseaza.
Iti place sa iti imaginezi o multime de lucruri. Eu stau flamanda si ma hranesc cu ele. Esti parte din mine.
Chipul tau, modelat delicat imi aminteste de cerul senin in care soarele se poate scalda in voie…
Mireasma din adancul tau imi mangaie sufletul… te respir deseori…
Frumusetea ta ma ingenuncheaza inaintea Cerului si neoprit multumesc pentru ca esti!
UPDATE: 13 iunie 2017
Tot ce am scris în acest articol a rămas valabil pentru mine și acum, când cresc un nou prunc, o nouă veșnicie.
Cu Efraim legat de mine pot să alerg, să dansez, să gătesc, să mă plimb, să lucrez prin grădină și în același timp să se împlinească nevoia lui de a sta conectat cu mine.
Ca sistem de purtat recomand din tot sufletul sistemul pe care l-au creat cei de la http://marsupi.ro/
Cât despre Rafael, el s-a făcut mare acum. Are 7 ani și cu greu îl mai pot ține câteva minute în brațe. E independent, mult prea independent raportat la mine ca mama grijulie…Mi-e dor de el legat de mine, dar accept că el nu a fost creat pentru mine, că el are drumul lui și eu pot să îl însoțesc pe acest drum cu iubire și binecuvântare.
……………………………………………
Experiența de azi m-a provocat să scriu acest articol. Nu simțeam pănă acum nevoia să motivez de ce în unele zile îl iau pe Rafael în port bebe și merg cu el așa…deși el are aproape 13 kg si eu 46. El e lung și eu am doar 1,58 m înalțime.
Toată vara am fost nemulțumită de faptul că nu petrec suficient timp cu el. Mi-am regândit viața și prioritățile și am luat noi decizii…ca să îi dau mai mult timp, cât mai mult!
A venit toamna și am mai mult timp liber. Așa se face că nimic nu mă grabește si astfel nu port povara de a grăbi pe alții. Mă plimb cu Rafael, am timp să stau 20 de minute să privesc o gaură într-un gard pentru că el iși dorește asta, am timp să îl iau cu mine în bucătărie și să gătim împreună (fără pic de glumă! are 2 ani și 4 luni și mă ajută cu adevărat…taie dovleceii, castraveții cubulețe cu un cuțit de plastic, frământă aluatul împreună cu mine, îsi pune mâncare în farfurie, spală vasele mai mici, udă vlăstarii, ii taie cu forfecuța,..), am timp să fac curățenie cu el, să îi spun povești, să îi răspund la întrebări, să îl ascult, să îl mângâi, să îi explic…să îl las să aleagă fără să impun cu furie niște reguli (uneori absurde).
Am timp și putere (slava Domnului) să îl port uneori în brațe, aproape de inima mea, aproape de respirația mea, ..să îi vorbesc șoptit, să îl adorm cântându-i la ureche despre Isus, despre dragoste…pe străzi, prin frig..ocrotiți de o lumina blândă în care Dumnezeu Își pune Puterea.
Rafael nu prea doarme la amiază. Uneori vara îl adormeam in cărucior, îmi părea mai comod. Acum e frig..îl cuibăresc în marsupiu și îl adorm așa. Nu mereu..Aș face asta mai des dar câteodată nu am timp. O fac pentru el și pentru mine. Ador sa îl privesc ațipind în palmele mele dupa ce și-a epuizat întrebările, să îl aud răsuflând ușurat, să îl simt abandonat în brațele mele. Atunci mă simt Mamă, atunci simt că truda mea e pentru ceva ce poarta veșnicia în fiecare celulă a sufletului.
Imaginați-vă că într-un moment din acesta, de intimitate cu fiul meu, de bucurie că am timp să îl port (conștientă de faptul că el crește și că nu mai pot face asta mult timp) întâlnesc trei persoane. Doua dintre ele urcau împreună pe strada mea și exclamă cu putere „rușine, rușine!” înspre Rafael.
Rușine? de ce rușine? „rușine că stai la mama ta în brațe așa baiat mare si ca nu mergi singur”…Aceasta replica vine după câteva ore în care am alergat și am mers cot la cot cu el. Am spus doar atât: „noua nu ne e rușine!” Am încercat să nu fiu răutacioasă…Puțin mai jos întâlnesc o mama. O respect…a crescut mulți copii. Ea imi spune „de ce îl duci așa?”. Eu răspund: „ca sa il adorm”. Ea continua: „Nu așa trebuie sa faci. Dacă îl înveți așa doar așa va vrea. Trebuie dragoste cu măsura. Copilul trebuie să știe să stea singur, să înțeleagă că nu ai timp de el, să asculte.” Cred ca are dreptate si respect felul în care a ales ea să își crească copiii, dar în ceea ce ține de mine, de structura mea..NU cred ca asta e soluția!
Cred cu tărie că dragostea nu are măsura. Cred ca acolo nu se cere măsura….
Cred că un copil are nevoi emoționale care își găsesc împlinirea în brațele mamei și nu într-un pat așezat într-o cameră alăturat. Copiii nu au nevoie doar de laptele nostru. Ei nu trăiesc doar cu hrană fizică. Ei cresc și sunt sănătoși atunci când li se oferă iubire, multă iubire.
Cred și văd cu ochii mei ca iubirea mea și răbdarea mea il disciplineaza pe Rafael mai mult decat orice nuia, decat orice cuvânt dur, decât orice mânie vărsata peste el.
L-am purtat mult (nu destul) și e independent, nu vrea mereu in brațe dar știe ca brațele sunt acolo pentru când are nevoie. Încerc să îl incurajez deși nu îmi vine natural. Natural imi vine sa zic: „ai grijă! o sa cazi! nu poti!”…Ma educ sa îl încurajez, sa îl ascult, sa îl înteleg.
Știti când e Rafael obraznic, rebel, răutacios? Când sunt eu așa!
Știti când dăruiește cu drag din ale lui? Când eu fac asta cu ale mele!
Știti când îmbrațișează, zâmbește, explică cu răbdare când nu îi convine ceva? Când eu sunt așa!
Știti când trântește lucruri, când vorbește dur, când loveste? Când mă vede pe mine plină de mânie!
Nimic nu ne educa copiii mai bine decât iubirea, răbdarea, propriul exemplu. E absurd să am așteptări mai mari de la el decât de la mine. E incorect să pretind de la el să fie altfel decât sunt eu. Înainte de cuvintele mele sunt faptele mele, pașii mei, cărarea pe care o croiesc inaintea lui si pe care el o urmeaza natural. Asa suntem creati..sa urmam pasii celor de langa noi, sa imitam.
Am mai scris ca îl vreau pe Rafael prieten al nostru. Vreau să simtă că îl iubim! Aceasta e calea pe care o consider cea mai înțeleaptă în momentul de față. Calea Iubirii!…cu limitele ei, cu condiționări uneori, cu reguli, cu atribuții…alteori cu pedepse, cu disciplinare.
(BIBLIA)
(BIBLIA)
Pentru că iubirea lui pentru alții va însemna multă jertfă, va însemna frustrare, va însemna renunțare, iar toate acestea se educă dacă nu vin ca dar al trudei celor ce au trăit înaintea noastră, al strămoșilor noștri.
Rafael e cea mai puternică dovadă în momentul de față! Ce e el și ce devine el in fiecare zi îmi dovedește ca nici o cale nu e mai buna decat Calea Iubirii, jertfa fiecărei zile, iertarea mai mult decat pedeapsa.
Ce har! …toate mă conduc și îmi arată că Dumnezeu înainte de orice e DRAGOSTE!
„Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu.
Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.
Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții.
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu;
și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi.
Cunoaștem că rămânem în El și că El rămâne în noi prin faptul ca ne-a dat din Duhul Său.
Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii.
Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi.
Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.
Cum este El, așa suntem și noi in lumea aceasta; astfel se face că dragostea este desăvârșită în noi, pentru ca să avem deplina încredere în ziua judecății.
Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intâi.
Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu”, si urăste pe fratele său, este un mincinos;
căci, cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
Și aceasta este porunca pe care o avem de la El:
(BIBLIA)
PS: Când am spus ca Rafael face așa multe prin casă nu am spus-o ca să îl laud pe el ca fiind un copil mai special sau mai capabil decat alții. Cred ca orice copil sănătos poate face aceste lucruri. Activitățile cu copiii noștri nu se rezuma la jucării și parc. A implica copiii in munca ta face viața ta mai ușoară și ceea ce faci nu devine o piedică în a petrece timp cu copilul ci o alta oportunitate. Aș vrea să îndrăznesc să îl implic în și mai multe lucruri pentru ca mi s-a dovedit că ai noștri copii sunt capabili de mult mai mult decât credem noi.
Sper că cei pe care i-am fotografiat vara aceasta nu s-au supărat prea tare că l-am dus și pe Rafael la ședintele foto. 🙂
(BIBLIA)
– Rafael, hai sa te imbrac sa pleci la trenuri cu buni!
– Imi plac hainele astea! imbraca-ma cu ele!
– Cu care haine, Rafael? Citește în continuare „in hainele mele…”
In dimineata aceasta eram toti trei. Te-am intrebat:
– Esti fericit?
Ai dat aprobator din cap.
Eu am continuat cu urmatoarea intrebare:
– De ce? De ce esti fericit?
– Ca ma iubeste tati si mami!
…apoi ai venit si te-ai cuibarit intre noi sorbind imbratisarea noastra…
– Veau un fatiol Domnule! ..Domnule!?Domnule!?…De ce nu ma aude?
– Ba da aude! (Daniel)
– Nu aude!..Veau un fatiol, un flutulas, iarba!
In seara aceasta Rafael statea in pat. Eu lucram ceva la masa…
Se aude un mic buf, apoi:
– Mami, m-am lovit la cap.
– Imi pare rau Rafael!
– Multumesc, mami!
– Pentru ce imi multumesti?
– Pentru ca iti pare rau, pentru asta multumesc!
L-am privit lung… cu uimire …
De nu ne vom face ca acesti mici copilasi…
In dimineata aceea te-am gasit stors de puteri. Imi parea ca viata palpaie in tine si tu lupti sa o faci sa arda in toata splendoarea ei. Cu buzele palide, deschise cat sa poti rosti mi-ai cerut ceva de mancare. Ti-am dat paine prajita….si ceai de menta. Mestecai si inghiteai intr-un ritm incetinit. Nu puteai sa zambesti si nici sa vorbesti. Imi spuneai doar atat: „vleau paine pajita”. Dupa ce ai mancat putin si ai baut ceai ai prins putina putere. Imi parea ca esti ca o floare vestejita ce o asezi in glastra…si dupa o vreme isi recapata tinuta si vlaga. Citește în continuare „Cand trecem prin vai”
Oamenii merg la culcare
Si oamenii trebuie sa se culce
Ca sa fie puternici..
Ca sa fie sanatosi…
(Rafael – 2 ani si o luna)
– Mami, de ce ai plans?
– Ca ma durea sufletul…
– Acum nu plangi!
– Nu, acum sunt fericita.
– Si eu sunt felicit.
– De ce esti fericit, Rafael?
– Sunt felicit cand tu esti felicita.
(iulie 2012)
Dragul meu, peste o luna implinesti 2 ani. La aceasta varsta multi dintre prietenii tai de joaca incep sa mearga la gradinita.
Ma astept ca peste o vreme sa incepi sa ma intrebi de ce tu nu mergi la gradinita.
Aceste ganduri ti le scriu pentru mai tarziu. Pentru cand vei intelege sufletul meu si asa, vorbit in litere. Citește în continuare „Gradiniţă vs educarea acasa… către Rafael”
” Voi sunteţi frumoase, dar sunteţi deşarte! Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. Floarea mea, fireşte, un trecător de rând ar crede că-i asemenea vouă. Ea însă, singură, e mai de preţ decât voi toate laolaltă, fiindcă pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. Fiindcă pe ea am adăpostit-o eu sub clopotul de sticlă. Fiindcă pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindcă pentru ea am ucis eu omizile, în afară doar de câteva, pentru fluturi. Fiindcă pe ea am ascultat-o eu cum plângea, ori cum se lăuda, ori câteodată chiar cum tăcea. Fiindcă e floarea mea.”
(Micul Prinţ)
Dragul nostru Rafael, Ii multumim Dumnezeului nostru ca ne-a daruit aceasta zi sub soare. A fost o zi in care eu si tatal tau am petrecut cateva ore impreuna…
In acest timp al nostru ne-am amintit cine suntem, cine am fost. Am analizat visele noastre si am vorbit mult despre tine…
Nu vreau sa se piarda in timp aceasta minunata zi. Desi e tarziu, eu vreau sa colorez o pagina din jurnalul tau cu gandurile noastre.
Azi, lucram in bucatarie. Te-am rugat sa ma ajuti cu ceva. Ti-am dat in mana doua piese de lego si te-am rugat sa le duci in camera. In mana cealalta purtai o bucata de prajitura. Te-am vazut cum te indrepti fericit catre camera. Au fost cateva secunde in care te-am pierdut din ochi. Am auzit o bubuitura…Indata am stiut ca ceva s-a intamplat cu tine. Am lasat totul si am alergat spre tine. Te-am gasit pe burta intr-un inceput de plans. Ooo, cum as fi vrut sa stiu ce te doare….si ce tare mi-as fi dorit sa iau durerea si suspinele ei. Te-am intrebat la ce te-ai lovit. Mi-ai aratat spre nas. La scurt timp a inceput sa curga sangele din nasul tau mic si gingas….M-am speriat. Am vazut din nou ca suntem lut. Curgele ce se prelingea din narile tale imi vorbea rastit despre micimea mea si maretia lui Dumnezeu.
I-am vorbit tatalui tau despre experienta aceasta si despre teama mea de a te pierde din privire. Intr-o zi va trebui sa te las sa mergi singur la magazin, la intalnirile cu prietenii, poate la scoala. Vor fi ore intregi in care nu voi stii ce vorbesti, ce faci, cu cine te insotesti, pe unde esti….
Tatal tau mi-a vorbit despre linistea lui cu privire la aceasta, despre cum Dumnezeu te va pazi…te va stii, te va tine pe brate. Mi-a dat si mie din linistea lui. Acum, in mine, creste siguranta si bucuria de a incredinta in Mana Lui fiinta ta firava. Desi ne-ai fost daruit noua esti a Lui. Niciodata nu am mai simtit atat de eliberator gandul ca avem un Dumnezeu atotputernic, atotvazator….
Citește în continuare „Despre dorintele unor parinti…pentru Rafael.”
Azi, dupa ce Rafael a cazut, se plimba trist prin casa:
„-Mami, ma dole tale tale!
-Ce te doare Rafael? Citește în continuare „Din cuvintele tale”
Din capitolul: „Cuvinte ce se leaga pe buzele tale”
Ieri seara ai luat in maini o foaie si un pix si ai spus: „Schiu o pobeste. A fost odata citodata…Lunga, lunga”. Apoi ai inceput sa lasi urme cu pixul pe acea foaie alba.
Prin tine se scriu povesti cu litere de aur neincetat. Citește în continuare „„Schiu o pobeste. A fost odata citodata….Lunga, lunga.” -Rafael”
Pentru ca ai un an si opt luni si pentru ca ai inceput sa legi cuvintele m-am gandit sa incep sa le notez in „jurnalul pentru o minune”…Nu stiu daca o fac pentru tine in special sau pentru noi, parintii tai. Noua ne e tare drag sa ascultam povestile fara margini ce se nasc in sufletul tau si care apoi sunt suflate catre noi prin buzele tale…
Asa ca, draga minune, voi incepe sa public o parte din tine…ca sa aduc o mireasma din vesnicia ta si in alte suflete…
Citește în continuare „In tacere….pentru a asculta ce spui (1)”
eu te cunosc mai mult cu un gram de univers…si stiu ca nimic nu e intamplator, stiu ca fiecare cuvant te deschide inspre lumea mare in care traiesti….
Ai un an si 8 luni si de aproape doua luni ai inceput sa legi cuvinte, sa alcatuiesti propozitii … gramatical vorbind, gresite:)….dar pentru mine sunt cele mai marete propozitii pe care le-am auzit vreodata.
Aseara, dupa ce ne-am uitat impreuna la desene si dupa ce am spus rugaciunea de seara stateai in patul nostru, culcat pe perna moale si imi povesteai cum bunica s-a incalzit la soba si cum trebuie sa aruncam apa pe ea….m-am prapadit de ras langa tine. Tu zambeai multumit ca ai reusit sa ma faci sa rad… Ramane o taina aceasta deschidere a ta, copil drag, catre lumea in care ai venit…
Ma sperie ceva….acest timp care trece si care te creste nespus de repede, acest timp care te va conduce peste ani departe de noi. Uneori, cand privesc chipul tau constientizez in mine o dorinta puternica de a te pastra mereu langa mine. Mi-e teama de adolescenta ta, de vremea in care nu voi mai veghea de aproape la pasii tai…Recunosc ca Dumnezeu te va pazi si te pazeste mult mult mai bine decat pot eu sa o fac…Nu ma indoiesc de asta…si totusi e o teama in mine…. Citește în continuare „Cand cuvintele se leaga pe buzele tale”
Te privesc dormind…ai adormit ca niciodata altcandva…:)….Erai asezat pe patul nostru si mancai pufuleti. Am vazut ca pleoapele iti sunt grele. Cand m-am intors a doua oara te-am vazut cazut si adormit….
Iti marturisesc ca a fost o zi grea. Am incercat sa te adorm la amiaza si am obosit amandoi in incercarea mea. Pur si simplu nu ai vrut sa adormi…Ai vorbit, te-ai jucat, ai plans in hohote…Eu credeam ca te-ai epuizat. Dar iata ca ti-au ajuns resursele pana acum…E ora 18:48 si e o zi de ianuarie…
De cand te-ai nascut te-am privit foarte mult, rod al dragostei noastre. De cand te-ai nascut am vazut ca iubirea cere nopti nedormite, Citește în continuare „Te privesc (3)”
Te privesc cum alergi prin camera..dintr-o parte in cealalta. Esti plin de bucurie…ti se aude rasul printre notele melodiei ascultate de mine…alergi ca si cum ai dori sa apuci luna de mana, ca si cum ai vrea sa treci peste fiecare stea…ca sa birui noaptea…alergi fara sa ametesti…Poate totusi ai ametit un gram, dar ascunzi asta perfect, printre urmatorii pasi ai alergarii…
Te-ai oprit in dreptul meu, ca sa tusesti de trei ori…si ti-ai continuat jocul….
Poate in mintea ta se tes povesti cu cai zburatori si trenuri fara sfarsit…poate fiecare pas e o alta litera care se adauga unei mari povesti…Niciodata nu voi intelege intru totul minunea de a te avea langa mine… Citește în continuare „Te privesc (2)”
Te privesc cum stai incaltat cu un singur papuc. Pe celalalt l-ai dat jos cu putina truda.
Esti tot ce curge mai frumos din cer…esti tot ce zboara mai frumos catre cer…
Te-ai descaltat si de al doilea papuc. Te incomoda. Te stramtora in limitele omenesti. Acum esti mai liber cu doi papuci decat ceilalti pamanteni….
Te straduiesti sa apuci cu degetele si mai apoi cu intreaga mana cate o jucarie, cate o hartie, cate un slap de al meu…
Eu stau pe scaun si te privesc, te sorb cu sufletul meu …care creste de bucurie prin tine…
Te-ai transformat mult. Sunetele ce ies din gura ta seamana tot mai mult cu limbajul nostru, al oamenilor mari. Citește în continuare „Te privesc”
Dragul meu Rafael, cand e soare toate florile zambesc catre senin! Minunea mea draga, cand e soare, in poala cerului canta toate pasarile!
Iti scriu randurile acestea purtand in suflet bucuria Soarelui…
Sunt randuri in care vreau sa iti vorbesc despre soare si Soare, despre mult soare si iar soare… Citește în continuare „Cand e soare…catre fiul meu”
Inseamna sa ma desprind usor de mine spre o alta fiinta….nu e sotul meu, e rodul iubirii noastre. E o altfel de desprindere. O desprindere a mea si a iubitului meu, impreuna, pentru o a treia fiinta. aceasta fiinta e dependenta de mainile noastre si de sufletele noastre.
Plansul copilului e strigarea lui catre noi.
Zambetul e raspunsul cald, e combustibilul pentru urmatoarele ore care cer jertfa.
Suntem slabi si schiopatam uneori..dar avem un Tata care ne poarta de grija intr-un mod supranatural….
Dintr-o data, o fiinta ce ieri era un bob de mazare, ne ia atentia si ne cere dragostea…ca sa creasca…sa creasca frumos…
Saptamana trecuta am fost din nou la ecograf. Te-am vazut pentru a treia oara, iubit si asteptat copil!
Mi s-a spus ca s-ar putea sa existe niste probleme…s-ar putea sa fie ceva in fiinta ta plapanda. Nu stiu exact ce. Nu mi s-au dat prea multe detalii. Peste o saptamana va fi nevoie sa merg din nou la ecograf. Oamenii mari simt nevoia sa supravegheze, de a controla.
Tu sa nu te temi. Tu stai linistit in Bratele Celui ce a spus “sa fie” si ai fost. El te-a creat si El cunoaste fiecare madular al tau.
Zeci de intrebari mi-au cuprins mintea zilele acestea. Ma intrebam ce ai putea avea, ce te-ar putea incomoda, ce ti-ar putea crea dureri. M-am pomenit de multe ori cu sufletul aproape sufocat in teama, intrebari, lacrimi.
Numele tau vorbeste despre un Dumnezeu care vindeca…Eu cred in minuni, eu cred in vindecari miraculoase in ceea ce te priveste pe tine. Citește în continuare „Dragul meu Rafael, (pagini de jurnal)”
De data aceasta am aflat ca esti baiat. Te vei numi Rafael.
(„El este numele arhanghelului care se scrie in ebraica Raphael, un nume compus din verbul „rapha”, tradus prin „a vindeca” si „el”, precurtarea lui Elohim, avand semnificatia de „Elohim (Dumnezeu) a vindecat”.)
In timp ce cautam un nume pentru tine, am gasit acest nume. Pe atunci nu stiam daca vei fi baiat sau fata..:) ..Acum imi va fi mai usor sa-ti vorbesc. Voi stii cum sa ma adresez minunii din mine….Voi stii ca acele lovituri pe care le simt prin burta, apartin unui viteaz de baietel. 🙂 Uneori imi pareau prea puternice pentru a fi ale unei fetite. 🙂
Esti mare acum…Ai crescut minune draga ..repede..nespus de repede. Parca ieri erai doar un bob de mazare….
Azi, cand te-am vazut incercai sa iti deschizi gurita…Apoi te-am vazut cu pumnul strans….Am reusit sa vad putin din trasaturile tale….Ma uimesti! ….
Am atata incredere in Creatorul nostru, draga Rafael….in felul in care te modeleaza…Poate vei avea un temperament puternic. Poate vei iubi dealurile si linistea. Poate vei fi mult prea curajos ca sa pot pricepe tainele sub care ai fost modelat. 🙂 Daniel cred ca viseaza deja la calatoriile cu tine, la discutiile cu tine….Eu, incep sa devin nerabdatoare. Eu astept sa te tin la pieptul meu si sa-ti ascult respiratia…dupa ce te-am purtat in mine, fara sa te pot atinge sau vedea….
Am emotii pentru viata langa tine, cu tine in casa noastra. Sunt emotii inaltatoare!
Iar tu, Rafael, faci parte din planul mantuirii noastre….
Multumim Doamne pentru el!
el si cu mine…te-am vazut…
E 7 decembrie :)… E prima oara cand te-am vazut. Te miscai. Nu aveai rabdare sa stai sa te privim. Imi semeni acum. Nici eu nu prea am rabdare cu multe din lucruri. Nu stiu care la care transmite starea, de fapt. Vreau sa stii ca in data de 7 ai 7 centimetrii. E o cifra sfanta! Cand vei intelege, vom cauta impreuna mai multe despre acest 7. :)…..Dupa calcule matematice am inceput saptamana 14.
Iubitul meu mi-a spus asa : Citește în continuare „Te-am vazut”
Am auzit ca innoti prin mine…
Am auzit ca ai crescut….ca nu mai esti un bob de mazare, nu mai esti un bob de fasole….
Daca te-as pune pe un cantar, ai avea poate 10 grame….Dar, crede-ma minune, pentru inima mea cantaresti mai mult decat un munte de aur!
Viata ta, ascunsa in viata mea….a fost suflata peste tine, de Creatorul universului. Inainte sa fii stiut eu de tine, stia El…in mod tainic te-a intocmit, in mod tainic veti trai impreuna povestea voastra: in mine si in afara mea.
Inima ta bate in siguranta. Te-am asezat in palmele Lui. Inainte de a fi al nostru, esti al Lui. Sa nu uiti asta niciodata! Citește în continuare „Ganduri de azi, pentru un altfel de maine”
daca esti…inima mea vrea sa iti cante iubire
in timp ce cresti in Mainile Lui.
Acolo te-am asezat…daca esti…
Vreau sa iti soptesc doar cer si vesnicie, sa nu te las sa gusti durerea.
Cu gandul la tine, as plange mereu: esti mare minune! Citește în continuare „daca esti..”
Andreea Stanciu 