Te invit la mine în grădină…printre fire proaspete de iarbă, într-o primăvară nouă.
Eu îți spun în cuvinte sărace ce înseamnă rugăciunea pentru mine….
Dincolo de toate… Dumnezeu să ne fie desfătarea!
Categorie: 5. Meditații…din adâncul inimii mele
ISIHIA – episodul 11
Raze proaspete de soare se scurg printre dealuri.
Ele croiesc potecă spre ochii mei, spre inima mea.
Aici, în liniștea aceasta e atelierul devenirii mele.
Te invit la cel de-al 11-lea episod al isihiei mele:
Partajează asta:
În zgomotul adâncului meu, adierea Cuvintelor Tale…
„Pentru a cunoaște pe Dumnezeu nu e nevoie nici de bani, nici de averi,
ci numai de SMERENIE.”
Sf. Siluan Athonitul
Iar suntem doar noi 2.
TU și eu…pe patul durerilor mele, în vâltoarea întrebărilor mele.
Citește în continuare „În zgomotul adâncului meu, adierea Cuvintelor Tale…”Partajează asta:
ISIHIA -episodul 8
gânduri cu mireasmă de iarnă
o călătorie prin zăpadă și prin inimă
cu aceeași nădejde: că împreună vom deveni mai buni!
Partajează asta:
ISIHIA – episodul 7
Un nou episod al ishiei mele.
Azi, un amestec de animale, zăpadă, copii…
și cuvinte din adânc de inimă.
Toate, cu aceeași nădejde: că împreună vom deveni mai buni!
Partajează asta:
ISIHIA – episodul 6
Am adus aici cel de-al 6-lea episod al Isihiei mele…
Acum, la început de an, trimit spre tine imagini și cuvinte cu nădejdea că te vei putea odihni în ele…
Partajează asta:
ISIHIA -episodul 5
În prag de sărbătoare câteva gânduri…dintr-o zi în care afară plouă și înlăuntru e război între două lumi nevăzute. Sper să te găsesc însetat de Cer!
Partajează asta:
ISIHIA – episodul 2
Am fost provocată să încep să transmit și în acest fel…
Așa se face că azi vă așez în dar un nou video.
Vă mărturisesc că tare mult aș fi vrut să scriu, dar pentru că nu am găsit cuvinte am ales această formă de a veni spre voi…
Îmi doresc mult să împart hrana sufletească pe care eu o primesc în ISIHIA mea și cu voi, cei ce faceți din blogul meu popas.
Sus! Sus s-avem inimile!
Partajează asta:
O altă fereastră spre viața la țară…
E al 8 -lea an aici… Sunt sute de zile adunate, mii și mii de clipe, grămezi de emoții, cutii și saci mutați din casă în casă, pierderi, câștiguri, vise făcute cenușă, anotimpuri interioare. Toate aici, în acest loc pe care Dumnezeu l-a rânduit ca să ne lucreze.
Pare un sat și pe de o parte e un sat, dar înainte de a fi sat e un atelier al Celui PreaÎnalt, în care suntem lucrați, modelați, adânc sculptați prin dureri și văi, suntem trecuți prin cuptor, slefuiți…pentru o destinație ce nu aparține timpului și putrezirii.
Aici, pe un petic mic de pământ, într-un peisaj trecător, lutul nostru a primit șansa să lucreze mântuirea sufletului, a nevăzutului ce suntem…
Citește în continuare „O altă fereastră spre viața la țară…”Partajează asta:
Scurte rânduri…despre liniște și liniștire
Omul n-a știut că cele în care își investește puterea vor fi și cele care îi vor sufoca ființa.
Pentru că toată aglomerarea de zgomote și beton îi înabușă vederea…
N-a știut că îndepărtarea de pomi, de râuri, de drumuri, de pământ, îi va țese în inimă împietrirea. Și omul deși are în adânc un dor după cele pe care le-a lăsat nu mai gasește locul de ieșire, poteca către locuri de odihnă. Si se învârte amețit printr-un amestec de stimuli…căutându-se pe el, cel pierdut.
Urechile lui înfundate cu sunete fără viață și ochii astupați cu peisaje artificiale îl mint continuu și îi nasc pofte noi…de lume.
Citește în continuare „Scurte rânduri…despre liniște și liniștire”Partajează asta:
Cu lupa pe inimă (Padiș, august 2020)
„Rugăciunea nu este ceva ce schimbă lucrurile în exterior,
ci ceva care face minuni în starea lăuntrică a omului.”
Dimineață!
Glasul pârâului astupă zgomote.
În farfurii ace de brad.
Turma de oi împlinește sub raze proaspete ritualul zilnic…trece, urmându-și păstorul, printre mașini și oameni, căutând pășuni verzi și ape de odihnă.
Citește în continuare „Cu lupa pe inimă (Padiș, august 2020)”
Partajează asta:
Filă a inimii mele (Padiș – august 2020)
„Prea iubiților,
vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători,
să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.”
(Biblia)
Într-un amestec de vânt rece și miros de brad dăruiesc adâncului meu forma cuvintelor scrise.
Respir aerul tare al munților în timp ce copiii mei construiesc din piese colorate o căsuță. Citește în continuare „Filă a inimii mele (Padiș – august 2020)”
Partajează asta:
Despre pustiul vieții
În visul din noaptea trecută am plâns. Acolo, sub așternut, absentă de la realitatea exterioară, cu luna strecurată printre găurile perdelei, lacrimile mele curgeau intens. Cred că plângeam de dorul Lui, pentru că n-am alt motiv să plâng.
Am continuat să plâng și după ce m-am deșteptat din somnul profund. Rugăciunile mi se scaldă în lacrimi calde.
Știu, acolo, în adâncul meu, am stins șoapta Duhului Sfânt și fără călăuzirea Lui sunt cel dintâi dintre orbi. Citește în continuare „Despre pustiul vieții”
Partajează asta:
Continuarea unei povești ce se numește SEVRAJ de antidepresive… de la poala unui deal de Piatră
„Scoate-mă la loc larg, când sunt la strâmtorare!”
Azi, port doar o așchie din cârja (antidepresivul Cymbalta) pe care am avut-o luni la rând, pe care mi-am sprijinit gânduri și simțiri. Reînvăț…să cuprind universul exterior și interior fără de ea.
Câteodată urletul ființei mă duce la disperare, încercările eșuate de-a rămâne stabilă mă fac să trăiesc în dizarmonie cu principiile mele. Citește în continuare „Continuarea unei povești ce se numește SEVRAJ de antidepresive… de la poala unui deal de Piatră”
Partajează asta:
10 ani lângă tine. Gânduri pentru Rafael.
Acum 10 ani, la apusul soarelui, am privit întâia oară chipul tău.
Atunci am atins ființa ta printr-o sărutare. N-o înțelegeam deplin, așa cum nici acum n-o înțeleg și nu pot cuprinde ceea ce ești tu de fapt.
De atunci ne intersectăm intens dorințele, chemarea, neputințele, bucuriile, durerile, biruințele și înfrângerile. De atunci eu încerc să te povățuiesc pe Calea cea strâmtă și tu încerci din răsputeri să o urmezi. Te văd cum cazi, cum te îndoiești, cum te revolți…cum întrebi, cum ai vrea să dai cu picioarele în toate principiile care îți pun garduri în jurul firii tale. Știu că și tu asemeni mie și asemeni tuturor celor ce calcă pe urmele Lui, treci prin lupte și războaie. Sunt parte din proces.
Citește în continuare „10 ani lângă tine. Gânduri pentru Rafael.”
Partajează asta:
Despre sevrajul meu…o bucată a drumului meu cu antidepresivele
„Alergați la Domnul și la sprijinul Lui, căutați necurmat fața Lui! ”
Sunt câteva zile…doar câteva adunate de când a început ca o furtună neanuțată, sevrajul.
După 2 ani de tratament cu antidepresive (Cymbalta), am decis că a venit vremea să renunț la ele. În acest timp ne-am adâncit ca să aflăm care au fost cauzele depresiei care m-a locuit luni de zile. După ce le-am aflat am vrut să las cârja care îmi sprijinea de atâta vreme creierul și funcțiile lui. Citește în continuare „Despre sevrajul meu…o bucată a drumului meu cu antidepresivele”
Partajează asta:
E Mai la noi în sat…mai mult din Dumnezeu în toate rănile mele
Câteodată Dumnezeu ne invită în prezența Lui prin pustiu, ne cheamă să gustăm din dulceața Vieții după ce am fost trudiți, morți, singuri… și abia după ce ne vărsăm inima înaintea Lui înțelegem clar că nu este stare prea neagră și moarte prea veche pentru harul Lui și pentru toate mângâierile calde pe care El le păstrează pentru noi. Citește în continuare „E Mai la noi în sat…mai mult din Dumnezeu în toate rănile mele”
Partajează asta:
Pocăință (într-o zi înnorată de primăvară)
Domnul meu, mă întorc cu inima fărămițată, împrăștiată mulțimilor de plăceri pe care ființa mea le gustă.
Vin obosită și risipită, nădăjduid că Tu mă vei aduna și mă vei locui. Citește în continuare „Pocăință (într-o zi înnorată de primăvară)”
Partajează asta:
Scrisoare pentru Efraim (3 ani)
Se împlinesc azi 3 ani, un cumul de clipe lungi și grele încununate de o bucurie ce nu se poate descrie, de o nădejde fără capăt…
Au crescut pereți verzi împrejurul ochilor mei și în toate cămările nevăzute vlăstari de sens.
Acest cadru mă împinge să alcătuiesc o scrisoare. Amintirile amestecate laolaltă cu acest timp prezent mă îmbie la a dărui viitorului un buchet de cuvinte prin care zburdă azi multă viață.
Le scriu pentru tine, om mic, pentru omul care vei fi, pentru întregul potențial ascuns azi într-o ființă măruntă.
Chem să vină în ele prezența Creatorului tău, mireasma veșniciei, ca să nu rămână goale și fără de putere. Citește în continuare „Scrisoare pentru Efraim (3 ani)”
Partajează asta:
Iată cum pot schimba lumea! (săptămâna 6)
„Cândva a fost găsită o inscripție în închisoarea din Schliselbourg:
Cu Hristos suntem liberi și aici, iar fără El și libertatea este închisoare.”
(Antonie Bloom – Despre credință și îndoială) Citește în continuare „Iată cum pot schimba lumea! (săptămâna 6)”
Partajează asta:
Scrisoare…cu dor și dragoste pentru frații și surorile mele în Hristos (săptămâna 5)
Stau…soarele m-a îmbrățisat.
Lumina lui alunecă prin celulele trupului meu cuprins de dor.
Maro, câinele nostru s-a întins lângă banca de lemn, și-a abandonat și el planurile și se scaldă în lumină și căldură.
Adierea vântului a provocat un dans pe sfoara cu haine umede. Citește în continuare „Scrisoare…cu dor și dragoste pentru frații și surorile mele în Hristos (săptămâna 5)”
Partajează asta:
Întâlnirea mea cu orașul…și cu măștile
Am fost nevoită să ajung la oraș în zilele acestea.
În toate ungherele ființei m-a izbit o imagine.
Oameni cu măști pe chip și mănuși pe mâini se plimbau singuri, la distanță de ceilalți.
Era înnorat.
Din spatele măștilor se ridica energia morții și învelea toată imaginea.
Oamenii aveau trupurile vii, dar moartea ca realitate izbea orice retină.
Ochii se puteau vedea. Ei nu aveau mască. Frica și deznădejdea îi locuia. Citește în continuare „Întâlnirea mea cu orașul…și cu măștile”
Partajează asta:
„Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (săptămâna 4)
S-au topit zăpezile și de peste tot au răsărit muguri, frunze și flori colorate…
Citește în continuare „„Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu” (săptămâna 4)”
Partajează asta:
O altă scrisoare…către Dumnezeu (săptămâna 3)
Ai lăsat să ningă peste noi…
E o zi de iarnă încărcată cu zăpadă, pe care Tu ai strecurat-o în primăvară. E o mireasmă rece, un cântec înghețat peste verdele ce răsărise, peste toți mugurii, peste toate dealurile satului nostru.
Citește în continuare „O altă scrisoare…către Dumnezeu (săptămâna 3)”
Partajează asta:
Scrisoare către Dumnezeu (săptămâna 2)
E o zi de duminică Domnul meu drag.
De la primele ore ale dimineții natura și-a început cântecul. Când am călcat desculță pământul rece m-au cuprins fiorii bunătății Tale.
Păsările au venit de departe și într-o împletire sfântă Te slăvesc împreună cu firele de iarbă și cu mugurii cei noi. Citește în continuare „Scrisoare către Dumnezeu (săptămâna 2)”
Partajează asta:
Adevăratul Post (săptămâna 1)
M-am tot gândit ce să scriu în prima săptămână de post.
Și n-am găsit ceva mai potrivit decât un fragment decupat din Cuvântul lui Dumnezeu.
„ Iată postul plăcut Mie:
dezleagă lanţurile răutăţii,
deznoadă legăturile robiei,
dă drumul celor asupriţi
şi rupe orice fel de jug;
împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost;
dacă vezi pe un om gol, acoperă-l
şi nu întoarce spatele semenului† tău! Citește în continuare „Adevăratul Post (săptămâna 1)”
Partajează asta:
Sorb…din bunătățile lui Dumnezeu
Un vânt cald a cuprins ograda mea.
Păsările și-au început trilurile.
Brațele senine ale primăverii ne primesc în dansul lor.
Creația lui Dumnezeu saltă de bucurie în așteptarea învierii. Citește în continuare „Sorb…din bunătățile lui Dumnezeu”
Partajează asta:
Iarnă…a viscolit cu teamă prin mine
„Să facă ce dorește cu mine, așa cum dorește, atât timp cât dorește.
Dacă întunericul meu este lumină pentru vreun suflet, dar, chiar și dacă nu înseamnă nimic pentru nimeni, sunt cu totul fericită să fiu floarea de câmp a lui Dumnezeu.”
(Maica Tereza)
Eu nu pot rosti asta, încă n-am curajul acesta și încrederea aceasta nealterată…dar în miezul ființei mele am lacrimi când citesc cuvintele Maicii Tereza. Ah! ce privilegiu că ajung la noi taine din umblarea sfinților cu Dumnezeu. Că dintr-o dată suntem iar ridicați din mocirla deznădejdii și a trăirii superficiale.
În satul meu s-a topit zăpada.
În inima mea e soare acum.
…. Citește în continuare „Iarnă…a viscolit cu teamă prin mine”
Partajează asta:
„Odinioară erați întuneric; dar acum sunteti lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.” (săptămâna 5)
E o seară cuprinsă în ceață.
În centrul ființei mele stau tăcuți vlăstari ai bucuriei.
Postul acesta cu toate dezlipirile ce le-a adus în viața mea mi-a creionat o altă formă a bucuriei și sensului. Zilele legate prin felurite renunțări mi-au deschis celule noi ale vederii. Liniștea și limpezimea minții sunt daruri prețioase de care n-as vrea sa mă desprind. Citește în continuare „„Odinioară erați întuneric; dar acum sunteti lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.” (săptămâna 5)”
Partajează asta:
”…și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (săptămâna 4)
E o altă seară de decembrie. Una din acelea în care îmi așez trăirile în poala ochilor tăi.
Acest act al sufletului meu pleacă cu o nădejde vie: să ajungă acolo unde poate să fie o unealtă spre viață. Pleacă de la poala unui deal, dintr-o casă cu ferestre mari, dintr-o inimă îndrăgostită de Dumnezeu, spre tine.
Cum ți-e sufletul? E cald și bine în lăuntrul tău?
Cum ți-s gândurile? Fac lumină în jurul tău?
De ce ți-e dor? După ce însetează adâncul tău?
N-ai avea nevoie să te simți ascultat și-apoi iubit chiar dacă ești de neînțeles? Citește în continuare „”…și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (săptămâna 4)”
Partajează asta:
„…să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre…”(săptămâna 3)
O ceață groasă mi-a împrejmuit casa.
Zăpada e încă aici.
Hotarele ei nu s-au topit…deși e cald, parcă prea cald penru o seară de decembrie.
Partajează asta:
Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! (săptămâna 2)
Ziua aceasta e un dar, împachetat în fulgi de zăpadă și în zbor de păsări. Dumnezeu l-a așezat la poarta ființei mele și iată că eu îl primesc și îl las să cheme lacrimile ochilor mei.
Ninge tare! Ninge cum nu a mai nins de sute de zile. Ninge cald.
Și eu stau ca un mut căruia i-au pierit silabele nemaiputând să alcătuiesc frumusețea acestei ninsori.
Mi-am pironit ochii în acest cadru și tandrețea lui îmi duce gândurile spre Creator. Citește în continuare „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui! (săptămâna 2)”
Partajează asta:
„Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micșorez” (săptămâna 1)
E aproape iarnă…deși e încă cald și mai sunt frunze verzi pe vlăstarii de corcoduș.
E aproape iarnă…deși țâșnesc muguri verzi prin ghivecele rătăcite prin grădină, pe straturile înălțate și pe tot teritoriul inimii mele.
De geamul dimineții se lovește o pasăre. Zborul ei e o alifie neașteptată care pătrunde dincolo de retina mea, trezindu-mi bucuria. Citește în continuare „„Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micșorez” (săptămâna 1)”
Partajează asta:
E octombrie la noi în sat. Stau în loc ca să mi se poată roti inima în jurul voii lui Dumnezeu…
Ochii mei, ochii mei ating frumusețea acestei zile și inima mi se înmoaie …așa cum se înmoaie ceara când e atinsă de căldură. Oare și inima mea devine astfel modelabilă?
Conturul luminii e alcătuit din frunze galbene. Câte o pasăre neagră trece prin acest tablou…
Săgeți îmbibate în dragoste… Citește în continuare „E octombrie la noi în sat. Stau în loc ca să mi se poată roti inima în jurul voii lui Dumnezeu…”
Partajează asta:
Filă a inimii mele – Colibița (septembrie 2019)
Mă ustură ochii și mă dor mădularele. Am păcătuit!
Și păcatele mele au stins rând pe rând Duhul…și adierea Lui prin mine.
E secetă în mine. Mă arde foamea după Dumnezeu. Citește în continuare „Filă a inimii mele – Colibița (septembrie 2019)”
Partajează asta:
Filă a inimii mele – Răcătău (august 2019)
Un șirag de brazi ne înconjoară cortul.
Deasupra cer, doar cer senin.
Ochii mușcă cu lăcomie din albastrul cerului. Nu se pot sătura.
Le era foame…de tot ce au uitat să privească.
Sunt un om nebun de fiecare dată când pun granițe între mine și prezența lui Dumnezeu. Citește în continuare „Filă a inimii mele – Răcătău (august 2019)”
Partajează asta:
Filă a unui iunie scăldat în zâmbet
E cald.
Zilele sunt lungi.
Prin fața soarelui se plimbă câteodată nori și vânt.
Stropi mari pătrund în pământul însetat.
Toate florile și frunzele sunt îmbibate cu bucurie. Citește în continuare „Filă a unui iunie scăldat în zâmbet”
Partajează asta:
Scrisoare cu doi destinatari (pruncilor mei…)
Seară de mai.
Pe cer nori. În inimă: SOARE. Citește în continuare „Scrisoare cu doi destinatari (pruncilor mei…)”
Partajează asta:
DEPRESIA – hoțul culorilor mele
A venit tip til…așa cum vin hoții.
A înconjurat de câteva ori ființa mea și după ce a găsit intrarea mi-a răpit toate culorile.
N-am știut de la început CINE e… N-am știut cum se stă în fața ei.
Mi-a anesteziat simțurile. Mi-a înțepenit voința. A legat puterile trupului meu.
A acoperit viitorul meu în deznădejde și mi-a derulat imagini cu trecutul meu. În tot acest timp striga fără milă: NIMIC NU ARE SENS! Citește în continuare „DEPRESIA – hoțul culorilor mele”
Partajează asta:
Mărunțelul meu drag,… (o scrisoare – partea 2 )
…
Iarna s-a dus.
Primăvara descoase norii și soarele are loc să inunde pământul…
Sunt zile în care ne scăldăm ochii în lumină ca să fim tămăduiți de toată absența ei. Celule absorb, buzele nasc zâmbet, buclele tale aurii sunt purtate de adieri noi.
Croiesc cu litere haine pentru inima ta veșnică. Cos cu iubire fâșii din timpul nostru împreună pentru vremurile ce azi par îndepărtate. Citește în continuare „Mărunțelul meu drag,… (o scrisoare – partea 2 )”
Partajează asta:
Fiecare zi – o alegere
Cer albastru, stropit cu raze de soare, într-un sfârșit de februarie.
Urme de zăpadă proaspătă. Citește în continuare „Fiecare zi – o alegere”
Partajează asta:
Te simți singur? Infinit de singur…?
„Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte,
pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace.”
Când frica vrea să te înghită,
Când deznădejdea vrea să te acopere,
Când durerea vrea să te nimicească,
Și Tristețea vrea să-și înfigă ghearele în toate gândurile tale… Citește în continuare „Te simți singur? Infinit de singur…?”
Partajează asta:
Filă a unui ianuarie ascuns sub zăpadă
Inima omului e sensibilă. Ea tremură de durere și rănile ei pot sângera mult. Inima nu e un punct fix, nu e un loc vizibil…nu poate fi măsurată, nici cântărită. Chipul și gesturile pot trăda conținutul ei, dar ea ca întreg poate fi cunoscută doar de Ziditorul ei.
E lumea plină de inimi tremurânde, de inimi răpuse de foame și sete după Veșnicie.
Căci în definitiv ce poate însemna această goană după mai mult? Cum se pot traduce toate orele trăite pentru agonisirea materialului? De ce suntem tot mai flămânzi după ce roadem putrezirea? De ce acolo, în locul invizibil al ființelor noastre e frig și pustiu? Citește în continuare „Filă a unui ianuarie ascuns sub zăpadă”
Partajează asta:
Meditație de Crăciun
Iată că inima noastră poate fi făcută iesle…
Iată că Hristos poate fi primit ÎN NOI!
Nimic din cele de sub soare nu poate umple golul cu formă de Dumnezeu din adâncul ființei umane.
Partajează asta:
Zăpadă! Zăpadă pe toate potecile inimii mele…(săptămâna 6)
„Trebuie să-ți folosești viața care ți s-a dat pentru a le da altora viață.
Ai primit niște daruri pe care nu trebuie să le ții pentru tine, ele ți-au fost date ca să fie o ancoră de salvare pentru alții, în caz contrar îți vei pierde viața.
Mesajul vine ca un ecou de la Dumnezeu: dacă darurile tale nu oferă alinare altora, tu nu trăiești cu adevărat.
Ce-i folosește unui om să câștige toată lumea , dacă își pierde sufletul?”
(Ann Voskamp – Cel mai mare Dar)
Acum știu ce așteptau toți pomii, toate casele, toate drumurile!
Știu ce așteptau dealurile, pădurile și odată cu ele toți ochii noștri! Citește în continuare „Zăpadă! Zăpadă pe toate potecile inimii mele…(săptămâna 6)”
Partajează asta:
Când inima pornește să caute urmele dragostei LUI (săptămâna 5)
”Singurul lucru care ne va satisface tânjirea după mai mult este foamea după Cel care se coboară în Betleem, Casa pâinii, Cel care ne caută și ni Se oferă ca Pâinea care ne satisface sufletele înfometate.”
(Ann Voskamp)
Dragă inimă, ție ți-e mereu foame de Dumnezeu și eu te hrănesc cu lucruri trecătoare.
Tu rămâi verde când înghiți Lumină, când absorbi cu toate rădăcinile tale din veșnicie, iar eu te păcălesc cu surogate ieftine, cu lucruri ce par mari în ochii acestei lumi, dar care în final vor fi cenușă.
În multele clipe în care mă dedic umplerii hambarelor, tu începi să te ofilești…pentru că materialul din care ai fost tu zidită nu poate fi înșelat. Citește în continuare „Când inima pornește să caute urmele dragostei LUI (săptămâna 5)”
Partajează asta:
Iarna e aici. În palmele ei s-a cuibărit frigul… (săptămâna 3)
”Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu;
voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”
(Biblia)
E prima zi a unui nou decembrie. Prima zi de iarnă. E frig. Citește în continuare „Iarna e aici. În palmele ei s-a cuibărit frigul… (săptămâna 3)”
Partajează asta:
Dragului meu, Rafael… (săptămâna 1 – o scrisoare)
Stau grămadă gândurile și imaginile la poarta inimii mele și devin gălăgioase încercând să vină la lumină. Le-am ținut acolo mult și orice lucru neîmpărtășit devine povară sărăcind ființa.
(ascultăm în timp ce citim…) Citește în continuare „Dragului meu, Rafael… (săptămâna 1 – o scrisoare)”
Partajează asta:
Toamnă…toamnă în satul din mine
Dimineață.
Mi se descâlcesc gândurile în raza răsăritului.
Cu sufletul amorțit îmi iau pruncul în brațe și în timp ce descifrez belșugul de frumusețe al acestei zile simt dezmorțire. Buzele primesc forma zâmbetului, ochii își lărgesc vederea, inima află sensul unei zile noi.
E toamnă. Ies în grabă pe ușă purtând în mână un coș de nuiele. În el îmi strâng nucile din fața casei și odată cu acestea încep să număr binecuvântările zilei. Citește în continuare „Toamnă…toamnă în satul din mine”
Partajează asta:
O ploaie de gânduri șoptite, dintr-un anotimp cald
O liniște vie îmi locuia grădina.
Copiii se jucau în tihnă și din când în când depănau povești și vise sub nucul din mijloc.
Oaia rumega fără repaus în micul ei grajd.
Dinspre dealuri a venit un nor negru care acum revarsă apă în picuri mari peste împrejurimile casei.
Eu privesc spectacolul acesta splendid din spatele ferestrelor largi.
Efraim, copilul cu cer în ochi, doarme pe patul cel mare…care odinioară a fost un stejar. Citește în continuare „O ploaie de gânduri șoptite, dintr-un anotimp cald”
