Mă ustură ochii și mă dor mădularele. Am păcătuit!
Și păcatele mele au stins rând pe rând Duhul…și adierea Lui prin mine.
E secetă în mine. Mă arde foamea după Dumnezeu. Citește în continuare „Filă a inimii mele – Colibița (septembrie 2019)”
Categorie: 6. Fotografii…prin care zburdă suflet
Scrisoare de la mal de mare … (pruncilor mei)
Dragii mei,
sunteți două picături cu păr bălai scăldate în apa mării, doua ideei veșnice, doua modelaje unicate…
în fața ființei mele.
Eu vă privesc și îndes momentele acestea în străfundul meu.
Câteodată aș adăuga alcătuirii voastre din alcătuirea mea… Citește în continuare „Scrisoare de la mal de mare … (pruncilor mei)”
Partajează asta:
Filă a inimii mele – Corbu (iulie 2019)
„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme,
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”
De retina mea se sparg valurile mării.
Lumina strălucește în oglinda apei, lumina îmbracă chipuri, lumina și-a țesut cărare spre inima mea însetată.
E o dimineață de iulie.
În mine stau înșirate clipe cu fața spre soare și ar vrea să alerge în afara mea, făcându-se cuvinte.
În dreapta mea o barcă verde, înfiptă în uscat. În stânga un copil care sapă în nisipul din apropierea apei și privește pierdut la munca lui înghițită de val. Citește în continuare „Filă a inimii mele – Corbu (iulie 2019)”
Partajează asta:
Filă a unui iunie scăldat în zâmbet
E cald.
Zilele sunt lungi.
Prin fața soarelui se plimbă câteodată nori și vânt.
Stropi mari pătrund în pământul însetat.
Toate florile și frunzele sunt îmbibate cu bucurie. Citește în continuare „Filă a unui iunie scăldat în zâmbet”
Partajează asta:
Scrisoare cu doi destinatari (pruncilor mei…)
Seară de mai.
Pe cer nori. În inimă: SOARE. Citește în continuare „Scrisoare cu doi destinatari (pruncilor mei…)”
Partajează asta:
DEPRESIA – hoțul culorilor mele
A venit tip til…așa cum vin hoții.
A înconjurat de câteva ori ființa mea și după ce a găsit intrarea mi-a răpit toate culorile.
N-am știut de la început CINE e… N-am știut cum se stă în fața ei.
Mi-a anesteziat simțurile. Mi-a înțepenit voința. A legat puterile trupului meu.
A acoperit viitorul meu în deznădejde și mi-a derulat imagini cu trecutul meu. În tot acest timp striga fără milă: NIMIC NU ARE SENS! Citește în continuare „DEPRESIA – hoțul culorilor mele”
Partajează asta:
Fiecare zi – o alegere
Cer albastru, stropit cu raze de soare, într-un sfârșit de februarie.
Urme de zăpadă proaspătă. Citește în continuare „Fiecare zi – o alegere”
Partajează asta:
Filă a unui februarie cuprins de Soare
Mi-am deschis în această dimineață ochii și Dumnezeu a turnat balsam cu soare în calea lor. Pe ferestre pătrunde de ore multe o lumină caldă.
Degetele mele se mișcă învelite cu ea. Farfuriile de pe masă au umbră, iar pe chipurile animaleleor din ogradă a răsărit odată cu această lumină, bucuria. Citește în continuare „Filă a unui februarie cuprins de Soare”
Partajează asta:
Te simți singur? Infinit de singur…?
„Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte,
pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace.”
Când frica vrea să te înghită,
Când deznădejdea vrea să te acopere,
Când durerea vrea să te nimicească,
Și Tristețea vrea să-și înfigă ghearele în toate gândurile tale… Citește în continuare „Te simți singur? Infinit de singur…?”
Partajează asta:
Filă a unui ianuarie ascuns sub zăpadă
Inima omului e sensibilă. Ea tremură de durere și rănile ei pot sângera mult. Inima nu e un punct fix, nu e un loc vizibil…nu poate fi măsurată, nici cântărită. Chipul și gesturile pot trăda conținutul ei, dar ea ca întreg poate fi cunoscută doar de Ziditorul ei.
E lumea plină de inimi tremurânde, de inimi răpuse de foame și sete după Veșnicie.
Căci în definitiv ce poate însemna această goană după mai mult? Cum se pot traduce toate orele trăite pentru agonisirea materialului? De ce suntem tot mai flămânzi după ce roadem putrezirea? De ce acolo, în locul invizibil al ființelor noastre e frig și pustiu? Citește în continuare „Filă a unui ianuarie ascuns sub zăpadă”
Partajează asta:
Zăpadă! Zăpadă pe toate potecile inimii mele…(săptămâna 6)
„Trebuie să-ți folosești viața care ți s-a dat pentru a le da altora viață.
Ai primit niște daruri pe care nu trebuie să le ții pentru tine, ele ți-au fost date ca să fie o ancoră de salvare pentru alții, în caz contrar îți vei pierde viața.
Mesajul vine ca un ecou de la Dumnezeu: dacă darurile tale nu oferă alinare altora, tu nu trăiești cu adevărat.
Ce-i folosește unui om să câștige toată lumea , dacă își pierde sufletul?”
(Ann Voskamp – Cel mai mare Dar)
Acum știu ce așteptau toți pomii, toate casele, toate drumurile!
Știu ce așteptau dealurile, pădurile și odată cu ele toți ochii noștri! Citește în continuare „Zăpadă! Zăpadă pe toate potecile inimii mele…(săptămâna 6)”
Partajează asta:
Când inima pornește să caute urmele dragostei LUI (săptămâna 5)
”Singurul lucru care ne va satisface tânjirea după mai mult este foamea după Cel care se coboară în Betleem, Casa pâinii, Cel care ne caută și ni Se oferă ca Pâinea care ne satisface sufletele înfometate.”
(Ann Voskamp)
Dragă inimă, ție ți-e mereu foame de Dumnezeu și eu te hrănesc cu lucruri trecătoare.
Tu rămâi verde când înghiți Lumină, când absorbi cu toate rădăcinile tale din veșnicie, iar eu te păcălesc cu surogate ieftine, cu lucruri ce par mari în ochii acestei lumi, dar care în final vor fi cenușă.
În multele clipe în care mă dedic umplerii hambarelor, tu începi să te ofilești…pentru că materialul din care ai fost tu zidită nu poate fi înșelat. Citește în continuare „Când inima pornește să caute urmele dragostei LUI (săptămâna 5)”
Partajează asta:
Iarna e aici. În palmele ei s-a cuibărit frigul… (săptămâna 3)
”Cine este din Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu;
voi de aceea n-ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.”
(Biblia)
E prima zi a unui nou decembrie. Prima zi de iarnă. E frig. Citește în continuare „Iarna e aici. În palmele ei s-a cuibărit frigul… (săptămâna 3)”
Partajează asta:
Fragment al sfârșitului de toamnă (săptămâna 2)
”Predați-vă cu totul în mâinile lui Dumnezeu și nu vă neliniștiți. Ce va fi mai de folos vouă și de mântuire, aceea vă va trimite vouă Domnul.”
(Starețul Ieronim Apostolidis)
Câteodată mă aflu singură în casa de la poala dealului de piatră. Sunt aici, cu gândurile toate, cu trăirile mele…aici, la capăt de lume parcă. În vecinătatea mea stau înșirați pomi bătrâni, dezbrăcați de frunze, un nor gri și câteva dealuri. Decorul acesta mă obligă să fac săpături în adâncimile inimii mele, să redescopăr că pustiul poate deveni cel mai sigur loc de întâlnire cu Dumnezeu. E un punct stabil în universul vieții mele, nu e perturbat de voci, nici de mersul grăbit al lumii.
Îmi obligă gândul să se prindă cu putere de Dumnezeu. Să cheme numele Lui și puterea Lui și bunătățile Lui… Doar când rămân singură pot să măsor cât de aproape sau cât de departe sunt de Creator. Nu mă pot îmbăta cu deșertăciuni, nici cu alte realități. Devin transparentă … Citește în continuare „Fragment al sfârșitului de toamnă (săptămâna 2)”
Partajează asta:
Toamnă…toamnă în satul din mine
Dimineață.
Mi se descâlcesc gândurile în raza răsăritului.
Cu sufletul amorțit îmi iau pruncul în brațe și în timp ce descifrez belșugul de frumusețe al acestei zile simt dezmorțire. Buzele primesc forma zâmbetului, ochii își lărgesc vederea, inima află sensul unei zile noi.
E toamnă. Ies în grabă pe ușă purtând în mână un coș de nuiele. În el îmi strâng nucile din fața casei și odată cu acestea încep să număr binecuvântările zilei. Citește în continuare „Toamnă…toamnă în satul din mine”
Partajează asta:
O ploaie de gânduri șoptite, dintr-un anotimp cald
O liniște vie îmi locuia grădina.
Copiii se jucau în tihnă și din când în când depănau povești și vise sub nucul din mijloc.
Oaia rumega fără repaus în micul ei grajd.
Dinspre dealuri a venit un nor negru care acum revarsă apă în picuri mari peste împrejurimile casei.
Eu privesc spectacolul acesta splendid din spatele ferestrelor largi.
Efraim, copilul cu cer în ochi, doarme pe patul cel mare…care odinioară a fost un stejar. Citește în continuare „O ploaie de gânduri șoptite, dintr-un anotimp cald”
Partajează asta:
Dor de soare, inimii mele
Plouă iute, direct pe inima mea fără acoperiș.
Și cum vin fugăriți toți picurii străpung…lăsând fisuri în urmă.
Fisurile inimii sunt ca niște vulcani din care dragostea se pregătește să erupă, să se verse, să se metamorfozeze într-un traseu clar.
Citește în continuare „Dor de soare, inimii mele”
Partajează asta:
4. Scrisoare…dragului meu, RAFAEL
E una din zilele lunii febrauarie. Afară ninge. Un strat de un alb curat acoperă orice urmă de mizerie, se lasă domol peste fâșiile de gri și maro. E un dar pentru ochii mei acest dans la care privesc prin perdeaua transparentă a dormitorului.
Tu ai fost cel care a tăbărât azi în liniștea dimineții mele, ai călcat cu bucuria ta în timpul meu cu Dumnezeu, ai dat lacrimile toate la o parte și ai strigat:
„ – Mami, ninge! Mami, ai văzut cum ninge?
– N-am văzut până acum când mi-ai arătat tu. Mulțumesc!” Citește în continuare „4. Scrisoare…dragului meu, RAFAEL”
Partajează asta:
2. Toate…cu Dumnezeu
„A te baza pe Dumnezeu trebuie să înceapă din nou în fiecare zi
ca și cum nimic nu s-ar fi făcut încă.”
C. S. Lewis
Zile lungi, nopți fragmentate, provocări după provocări, decizii de luat…
Ispite începute în gând, gata gata să răstoarne toată pacea casei mele.
Da, sunt obosită…mă trezesc de multe ori pe noapte. Îmi amintesc cât de greu îmi purtam trupul prin zi după una sau două astfel de nopți. Acum s-au strâns cu zecile. Citește în continuare „2. Toate…cu Dumnezeu”
Partajează asta:
Cuvinte…pentru inimă
„Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei.
Eu sunt Uşa. Citește în continuare „Cuvinte…pentru inimă”
Partajează asta:
1. Exercițiu de mulțumire
Tată din Cer, am atâtea…atâtea pentru care uit să îți mulțumesc.
Ai lăsat să ningă peste viața mea cu belșug de frumusețe strecurată în oameni, animale, lucruri, în tot ce stă împrejurul meu. Sunt strânse în horă frumuseți, legate toate cu prezența Ta, risipite de dragul meu…
Eu, flămândă după sens arunc pivirea mea dincolo de acestea, lăsând să cadă perdeaua peste ochi. Strâng tare pleoapele ca să nu văd în timp ce Tu adaugi clipă de clipă minuni…
Oare Sensul nu se află în cele mărunte, în detalii? Citește în continuare „1. Exercițiu de mulțumire”
Partajează asta:
Decorarea inimii mele (restanță)
Mulțumesc tuturor celor care m-au așteptat să vin cu gândurile aici. Am întârziat pentru că a fost nevoie de încheierea șantierului ca să pot începe decorarea inimii.
Și pe când am crezut că pot decora o Șoaptă blândă mi-a încorsetat voia: încă nu…încă nu e vremea. Pe ritmul șuvoiului de lacrimi mi-a dărâmat încă un perete, a săpat în locuri căptușite. Eu credeam că mă va frânge. Șoapta m-a asigurat că va fi mult mai bine, că va pansa rana și va umple golul cu Prezența Sa. Eu aș fi vrut să lase loc și voii mele, dar de data aceasta a rostit un NU categoric. Am înțeles că voia mea nu lasă loc Planului și am continuat să înghit lacrimi. Doar atât am știut. Citește în continuare „Decorarea inimii mele (restanță)”
Partajează asta:
O viață în șantier…(saptămâna 4)
Pentru ca razele de lumină să poată aluneca fără opreliște peste viața mea, ea trebuie să treacă prin șantier.
Dumnezeu nu m-a întrebat niciodată dacă mă simt pregătită pentru asta. Citește în continuare „O viață în șantier…(saptămâna 4)”
Partajează asta:
Remodelată de pustiu (săptămâna 3)
De 8 luni locuiesc pe o uliță retrasă a unui sat. E un loc magic, cu o putere extraordinară de-a deveni potecă către inima lui Dumnezeu.
Un om venit în vizită a plecat șoptind: „voi trăiți în sihăstrie aici ”…
Vă spun o taină grea: sihăstria te poate înnebuni dacă nu faci din ea loc de întâlnire cu Dumnezeu. Poate să te frângă. să te înghită într-un abis al tăcerii, al nonsensului.
Suntem obișnuiți cu aglomerația, cu stimulii puternici, cu zumzetul. Am crescut modelați de acestea. În pustiu ești redefinit, remodelat, aici nu poți supraviețui cu vechile obiceiuri. De aici îți vine să fugi dacă nu te refugiezi în brațele Creatorului.
Întâlnirea cu tine e zguduitoare atunci când nu e intermediată de alte elemente care distrag. Liniștea îți zgârie retina. Ochii se plimbă haotic în căutarea altor entități. Sunt adesea bulversați de absența acesteia. Ar încerca să construiască imaginar oameni, căruțe, cai…dar acest lucru ar fi halucinație, îmbătare cu apă rece, ar fi minciună.
Hai să ascultăm în timp ce citim…
Când în miez de iarnă ai un singur vecin care urmează să plece în câteva zile, când pe uliță nu trece nimeni pentru că a ta casă se află la capăt de drum, la granița dintre sat și sălbăticie, când te descoperi mai singur ca oricând altcândva în istoria vieții tale, atunci nu ai decât două variante: să părăsești un vis construit cu Dumnezeu sau să rămâi în el și să accepți remodelarea. Citește în continuare „Remodelată de pustiu (săptămâna 3)”
Partajează asta:
Mă simt onorată să fiu mamă de veșnicii (săptămâna 2)
A nins, a nins din nou cu bucurie pe umerii unui suflet prabusit sub proprile-i temeri.
A nins cu gânduri noi pe cărarea minții mele, pe bolovanii aceia ce ingreunau mersul.
A nins! Citește în continuare „Mă simt onorată să fiu mamă de veșnicii (săptămâna 2)”
Partajează asta:
Drumul ce trece prin vale duce pe stâncă (săptămâna 1)
Agale, agale a venit un nou post peste viețile noastre, să le înmoaie că au devenit pietre.
I-am spus inimii mele că tare bine i-ar face să scrie câte o filă de blog în fiecare săptămână a acestui post. Ea a tresărit la această provocare deși știe că va fi un efort pentru că de vreme lungă a abandonat scrierea, a abandonat visele și imaginația.
A fost silită să tacă în timp ce e modelată.
Cuvintele ce vor răsări în acestă iarnă au rădăcinile înfipte într-o vale, în zbateri, într-o depresie lungă, în zile cu ceață pe ochi, în ore nenumărate de tristețe. Am nădejdea largă că va ninge peste ele cu fărâme din Dumnezeu și astfel voi regăsi sensul pierdut.
Știu că sunt mulți asemeni mie, cuprinși în neputința de a mai găsi bucuria. Acest post va fi locul prin care zidesc poduri către inimi ce nu se mai pot bucura. Și lângă toate cuvintele voi sădi câte o rugăciune.
Citește în continuare „Drumul ce trece prin vale duce pe stâncă (săptămâna 1)”
Partajează asta:
Mijloc de toamnă
E toamnă iar.
Întâia toamnă petrecută aici.
Dimineață după dimineață m-am ridicat din așternuturi cu un voal de neputință… neputință de a găsi minunile înșirate pe poteca vieții mele. Citește în continuare „Mijloc de toamnă”
Partajează asta:
Lecții… pe un drum nou (1)
Zi de vară…Întâia zi de vară.
Pe poteca sufletului meu e soare.
Răsăritul lui îmi unge ființa cu vindecare. În lumină ne vindecăm întotdeauna, dacă îi permitem să ne străpungă celulele cu blândețe și să înceapă să-și facă cuib în noi.
Da! pentru toate există vindecare. Azi nu mai încape îndoială în mine.
Cât despre frică, orice formă ar îmbrăca ea, e cea care ne îmbolnăvește, cea care ne face să trăim morți, să pășim fără să se miște inima, să privim fără să vedem cu adevărat, să fim închiși în trup ca într-un sicriu. Citește în continuare „Lecții… pe un drum nou (1)”
Partajează asta:
Ne-am mutat (o nouă etapă, o nouă aventură cu Dumnezeu)
Acum trei ani, într-o zi de aprilie, am pornit la o plimbare. Auzisem că undeva pe deal există un teren de vânzare. Mergând spre acesta am trecut printr-o altă grădină, care nu era de vânzare, dar care a avut o putere extraordinară de a capta inimile noastre. Energia acelui loc a pătruns în celulele noastre și nu ne-a dat voie să plecăm fără să provoace să visăm.
Vreau să mă întorc prin imagini în urmă…să merg pe urme înapoi cu trei ani, exact 3 ani. Citește în continuare „Ne-am mutat (o nouă etapă, o nouă aventură cu Dumnezeu)”
Partajează asta:
De ce post de facebook?
Noi, oamenii…hoinari prin lume, uituci totodată, crezând că aceasta ne e ultima destinație.
Ne desprindem de Dumnezeu căutânt să construim legi noi, potrivite voii noastre. Suntem tot mai singuri, greu apăsați, epuizați. Ni se confirmă de propriile stări că lumea cu toate ale ei e un refugiu înșelător, incapabil să împlinească ființa umană. Agățați de ea ridicăm bariere care ne împiedică să mai ajungem la ceea ce împlinește cu adevărat viața noastră.
Mergem orbi înainte. Nu mai putem vedea Sensul.
Gustăm din multe devenind dependenți de senzații trecătoare, ne îmbuibăm cu informații nefolositoare și mai apoi inimile noastre scuipă întuneric încercând să elibereze apăsarea și disconfortul. Ochii își abandonează lumina treptat captând și împărțind celulelor invidie, mândrie, nemulțumire, judecată. Citește în continuare „De ce post de facebook?”
Partajează asta:
În sat la noi a nins cu bucurie
(Scurt rezumat al unui an bogat)
Când bucuria se așterne în inimi de om ea preschimbă structura casei sufletești. Trupul devine mai ușor, iar gândurile nu mai sunt sugrumate în temeri. Atunci pășești mai sigur prin propria ta poveste fără să fi robul unui trecut îndepărat ori al unui viitor visat.
De ce să nu ne reamintim că singurul timp ce-l avem e cel prezent?
Azi… o filă a poveștii dintr-un sat ce părea uitat.
Citește în continuare „În sat la noi a nins cu bucurie”
Partajează asta:
Săptămâna 5 (din cugetele inimii mele)
Cald în inima mea, cald de bucurie!
Pruncul din mine se mișcă prin mine. Mișcările lui vin spre a întâlni degetele mele care se plimbă pe pielea întinsă. Vine spre ele ca și cum ar fi strigat, ca și cum l-aș chema pe nume spre a-l îmbrățișa cu bucuria ce s-a strâns în mine de mai bine de 5 luni, vine să-i cânt cu iubire despre cum a apărut el în mine, despre cât de mult înseamnă pentru noi viața lui. Citește în continuare „Săptămâna 5 (din cugetele inimii mele)”
Partajează asta:
Săptămâna 1 (din cugetele inimii mele)
Azi aveam în inimă gânduri. Am zis că le voi scrie…
Și mi-am propus mie un exercițiu pentru acest post: să scriu din cugetele inimii mele în fiecare săptămână a acestui post, să ating corzile ființei mele ca să vibreze spre voi din bunătățile lui Dumnezeu…bunătăți ce se revarsă din plin în viața noastră ascunsă într-un sat mic al acestei lumi mari.
Citește în continuare „Săptămâna 1 (din cugetele inimii mele)”
Partajează asta:
Viața noastră e purtată de inima lui Dumnezeu (toamnă colorată)
Nu am uitat de voi, nici de jurnalul meu deschis, nici de mesajele profunde ce mi-au fost trimise, de toate avânturile, de toate motivele de a continua să scriu…despre frumusețea Creatorului nostru.
De El, Cel ce mă inspiră neîncetat șoptind inimii mele dragoste fară măsură, iertare, pace… Citește în continuare „Viața noastră e purtată de inima lui Dumnezeu (toamnă colorată)”
Partajează asta:
Lecţii culese în cămările inimii.
Se făcea că locuiam într-o casă cu festre mici, dar cu multă Lumină… Citește în continuare „Lecţii culese în cămările inimii.”
Partajează asta:
Tabăra de homeschooling
Vă reamintesc celor interesați că din 8 iunie începe o nouă tabără de homeschooling.
Pentru detalii puteți sa imi scrieți la adresa andreea_only_a_soul@yahoo.com
Mai sunt locuri pentru corturi. Și noi vom fi tot cu cortul. 🙂
Pe siteul nostru găsiți fotografii din Tabăra de Homeschooling a anului trecut.
http://silenceofphotography.com/o-tabara-de-homeschooling/
Partajează asta:
Călătorie (partea 1)
Azi plouă.
Plouă lung și norii par a nu avea capăt, dar noi știm că au.
Pentru că „nu norul este veșnic/ci soarele-i acel Ce-nvinge si ramane stapan in urma el.”
Și cu acest gând adânc ne începem zilele și tot cu el ar fi bine să le sfârșim..
Dacă n-ar fi norii aceștia gri deasupra satului nu v-aș scrie pentru că sunt multe de făcut pe afară. Cei ce locuiesc la sat știu. Și aceasta poveste e despre un sat, ce se află în noi și unde liniștea inundă când Soarele cântă.
Călătoria ce va curge pe sub ochii voștri a fost atât de bogată în lucruri care nu pier, încât nu pot să o păstrez doar pentru noi, nu pot să o las să fie doar material de umplere al unui hard de plastic. Lucrurilor frumoase trebuie sa le căutăm ca destinație: inimile.
E cu noi, dar nu e despre noi. Citește în continuare „Călătorie (partea 1)”
Partajează asta:
Aceștia toți sunt veșnicii
În mine stau adunate clipe. Toate sunt încărcate cu putere.
Pe unele le-aș scrie, dar se întâmplă un lucru tare ciudat…Când mă așez să le fac litere realizez că această clipă pe care o am e plină, da…cu putere e plină și parcă nu aș vrea să o las să scape. Aș vrea să o trăiesc și pe aceasta, să gust cât mai mult din ea.
Citește în continuare „Aceștia toți sunt veșnicii”
Partajează asta:
La vânat de frumusețe (1)
Luminătorul trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. (Biblia)
S-a alcătuit un anotimp nou. Prin el zboară adieri calde și florile colorate își plimbă petalele pe toate drumurile satului. E întreg. Nu-i lipsește nimic. Dumnezeu locuiește în el.
În inima mea s-a clădit din bucăți de lumină coborâte de Sus o dorință: să vânez frumusețe. Citește în continuare „La vânat de frumusețe (1)”
Partajează asta:
Dragă scânteie de Cer
Dacă nu ai fii oglindă poate că aș putea să trăiesc la întâmplare…
Dacă în tine nu s-ar reflecta ființa mea atât de tare, cu toate adâncimile ei, poate aș putea să trăiesc haotic, neîngrijit, nepăsător…pentru că nu m-aș prelungi dincolo de marginile mele. Citește în continuare „Dragă scânteie de Cer”
Partajează asta:
Bună dimineața INIMĂ !
(PENTRU ORICE INIMĂ DE OM)
S-a așternut o zi nouă peste bucata de lume pe care o locuiesc…
Puterea cu care Îi cântă toate Creatorului naște dorul de-a cânta și eu cu ele, de-a da slavă pentru ce sunt, pentru unde sunt, pentru tot ce am și ce nu am.
În diminețile postului deștept sufletul meu citindu-i cuvintele din Isaia: Citește în continuare „Bună dimineața INIMĂ !”
Partajează asta:
O nuntă cu lavandă
De azi găsiți pe siteul nostru fotografiile de la nunta unor tineri frumoși, sensibli, purtători de Dumnezeu: http://silenceofphotography.com/marius-si-denisa-in-gand-de-lavanda/
Marius și Denisa
Partajează asta:
Familia Rusu – 5 COPII SI O BROASCA TESTOASA
Pentru a pastra vie pasiunea pentru fotografie am simtit ca trebuie sa fac si altfel de fotografii decat cele de nunta. Pentru acest nou proiect ii multumesc Laurei Ludusan de la be-light. Intr-o zi mi-a aratat un site si mi-a spus ca isi doreste sa ne faca si noua fotografii de familie, in mediul nostru, in activitatile noastre, intr-o zi normala a vietii noastre. Citește în continuare „Familia Rusu – 5 COPII SI O BROASCA TESTOASA”
Partajează asta:
Ionut și Bianca …când frunzele curg (fotografie de nuntă)
Pentru că nunta lor a fost specială, pentru că ei sunt speciali…
Găsiți nunta lor si fragmente din frumusețea lor pe www.silenceofphotography.com, siteul nostru cu fotografii.
Le mulțumim că ne-au dat onorea să fim fotografii lor!
Citește în continuare „Ionut și Bianca …când frunzele curg (fotografie de nuntă)”
Partajează asta:
~ Antuza ~ portret
Soarele se odihneste pe ochii ei caprui, pe inceputul de suras…
in ea se cos cu lumina lumi nevazute
De curand am fost fotografii unei nunti speciale…pentru ca acolo am gasit oameni speciali si sensibili.
In curand vom scrie si vom imparti fotografii de la nunta lui Florin si a Antuzei pe www.silenceofphotography.com.
Partajează asta:
Fotografiile noastre au fost publicate de amazingbrides.ro
Într-o zi am primit propunerea să scriu pentru un blog inspirațional (de nuntă).
L-am vizitat și am fost bucuroasă să văd noua direcție spre care merg nunțile românești datorită unor oameni harnici care se inspiră pentru voi, miresele.
Vă invit să vizitați blogul și articolul cu una din ședințele foto realizate de noi http://www.amazingbrides.ro/fotografie-de-nunta-by-silence-of-photography/
Partajează asta:
O familie mare – Portrete fără garduri
“ Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul și ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranța că o va proteja. Femeia este doamna casei dar și o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar și hamalul ei.“
(Viața de familie – Paisie Aghioritul)
Oamenii, aceste modelaje atât de atent gândite, exclamă prin gesturi și priviri deschise că Dumnezeu și-a vărsat din frumusețea Lui peste ei.
Se făcea că eram doar un prunc pe ulițele unui sat de lângă o mare piatră. Printre prietenii mei de joacă se număra și L., un țigan. Colindam drumuri și dealuri împreună…într-un joc prelungit. Pentru mine nu a fost niciodată un țigan, a fost mereu un prieten…
Clipele care ne-au trăit au adus pentru fiecare dintre noi un alt drum. El are familia lui. Lucreză într-o țară străină, pe lângă apele albastre ale mării. Eu colind satul de lângă piatra cea mare cu familia mea.
De zile multe cântecul de dor al mamei lui a ajuns în casa noastră. E mamă de 10 copii și pentru fiecare păstrează un Dor, o lacrimă, un zâmbet larg și știrb: Citește în continuare „O familie mare – Portrete fără garduri”
Partajează asta:
Ovidiu şi Liana
Anul acesta am fotografiat perechi de oameni frumoşi. Ceea ce ei sunt arată ca dincolo de ei e Ceva, că lumea aceasta nu e la întâmplare, că fiecare literă ce compune Universul e aşezată cu sens.
Ovidiu şi Liana sunt dintre cei cu inima mare, cu vise libere, cu pasiuni alese… Citește în continuare „Ovidiu şi Liana”
Partajează asta:
Cosmin si Lorena
http://silenceofphotography.com/cosmin-si-lorena-after-the-wedding/ – mai multe imagini de la sedinta foto de dupa nunta.
http://silenceofphotography.com/cosmin-si-lorena-poveste-desenata-cu-lumina/ – mai multe imagini foto de acomodare.
http://silenceofphotography.com/cosmin-si-lorena-nunta/ – mai multe fotografii din ziua nuntii (casa, cununie civila, cununie religioasa, restaurant)
Partajează asta:
After the wedding – Adi si Iulia
Mai multe imagini de la sedinta de dupa nunta puteti gasi aici: http://silenceofphotography.com/adi-si-iulia-after-the-wedding/
