Categorie: 3. Jurnal al sufletului meu

Nu-mi place orașul!

Scurtă întroducere.

Acest text ilustrează imaginea orașului privită prin lentila inimii mele. S-ar putea să fie o imagine distorsionată de propria-mi trăire. Nu intenționez să rănesc pe nimeni. Retragerea din ritmul lui îi accentuează trăsăturile. E un mod de a privi detașat, pentru că dragostea de Viață mă ține tot mai departe de mrejele lui. Orașul e pentru mine, în această etapă, un potențiator al poftelor, un dăruitor de plăcere îmbrăcată în mii de forme, împuternicit să îți răpească propria voie și în definitiv viața.

Rândurile care urmează pot să producă judecată sau dispreț. De aceea se cer a fi citite doar de aceia care pot să le digere fără să se tulbure. Au fost scrise după câteva zile de retragere din ritmul vieții mele (în munți), după ce am respirat aer îmbibat în brazi, în ape limpezi, în stânci.

Citește în continuare „Nu-mi place orașul!” →
0

Excursie, un timp să îmi aud gândul…

Nori groși, liniște în odaia de sus, unde suntem cazați. Anastasia doarme și eu stau și mă gândesc la ziua de ieri.


Imi amintesc cum stând la intersecția dintre două universuri am avut timp să meditez la locul din care am venit, la mocirla în care m-am scăldat în tineretile mele, la deșertăciunea cu care mă adăpam si la tot golul ce se întindea împrejurul meu.

Citește în continuare „Excursie, un timp să îmi aud gândul…” →
2

Fereastră spre inima de mamă (1)

Privesc un chip, e chipul fiicei mele.
A adormit lângă mine. Ochii și inima mi se unesc lângă alcătuirea ei.
Sub genele ei crește un întreg univers.

E ea, Anastasia.

Dintre toate fetele din lumea aceasta, ea e cea care mi-a fost incredințată mie.
Scap 2 lacrimi și pe celelalte le las să mă inunde pe dinăuntru.

Citește în continuare „Fereastră spre inima de mamă (1)” →
0

Cum se vede Cerul din inima lui Efraim (4 ani și 8 luni)

Zilele acestei ierni au o altă formă, un alt conținut. Curgerea lor sculptează în mine înțelesuri noi: ale acestei lumi și ale Cerului.

Prin mintea mea se plimbă scutece, dureri de burta, muci, jucării împrăștiate, retete de prăjituri cu care îmi indulcesc imaginația la orele dimineții…inainte să apară lumina, jocuri de băieți încărcați cu energie și un șir lung de „mami”. Da, acel „mami” pe care fiecare mamă îl aude de sute de ori într-o zi, acea chemare a puterilor neștiute, a răspunsurilor liniștitoare și a altor resurse ce au stat îngropate până să primească chipuri în noi suflarea lui Dumnezeu.

Citește în continuare „Cum se vede Cerul din inima lui Efraim (4 ani și 8 luni)” →
4

Scrisoare pentru Anastasia

Draga mea, în timp ce eu scriu tu exiști și devii.

Ascunsă în pântecul meu și cetățean al inimii mele, ocupi mult și tot mai mult din universul meu.

Ai venit cum vin minunile și ai adus pace acolo unde demult era război. Odată cu tine Dumnezeu a presărat liniște împrejurul celulelor mele și bucurie cum nu credeam că mai există aici pe pământ.

Anastasia, învierea nădejdii mele și totodată a ascultării mele de Dumnezeu, tu ai venit ca răspuns al rugăciunilor și al temerilor abandonate în Dumnezeu.

Citește în continuare „Scrisoare pentru Anastasia” →
8

Scurte rânduri…despre liniște și liniștire

Omul n-a știut că cele în care își investește puterea vor fi și cele care îi vor sufoca ființa.

Pentru că toată aglomerarea de zgomote și beton îi înabușă vederea…

N-a știut că îndepărtarea de pomi, de râuri, de drumuri, de pământ, îi va țese în inimă împietrirea. Și omul deși are în adânc un dor după cele pe care le-a lăsat nu mai gasește locul de ieșire, poteca către locuri de odihnă. Si se învârte amețit printr-un amestec de stimuli…căutându-se pe el, cel pierdut.

Urechile lui înfundate cu sunete fără viață și ochii astupați cu peisaje artificiale îl mint continuu și îi nasc pofte noi…de lume.

Citește în continuare „Scurte rânduri…despre liniște și liniștire” →
1

Cu lupa pe inimă (Padiș, august 2020)

„Rugăciunea nu este ceva ce schimbă lucrurile în exterior,

ci ceva care face minuni în starea lăuntrică a omului.”

Dimineață!

Glasul pârâului astupă zgomote.

În farfurii ace de brad.

Turma de oi împlinește sub raze proaspete ritualul zilnic…trece, urmându-și păstorul, printre mașini și oameni, căutând pășuni verzi și ape de odihnă.

Citește în continuare „Cu lupa pe inimă (Padiș, august 2020)” →
0

Filă a inimii mele (Padiș – august 2020)

„Prea iubiților,

vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători,

să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.”

(Biblia)

Într-un amestec de vânt rece și miros de brad dăruiesc adâncului meu forma cuvintelor scrise.

Respir aerul tare al munților în timp ce copiii mei construiesc din piese colorate o căsuță. Citește în continuare „Filă a inimii mele (Padiș – august 2020)” →

0

Continuarea unei povești ce se numește SEVRAJ de antidepresive… de la poala unui deal de Piatră

„Scoate-mă la loc larg, când sunt la strâmtorare!”

e4

Azi, port doar o așchie din cârja (antidepresivul Cymbalta) pe care am avut-o luni la rând, pe care mi-am sprijinit gânduri și simțiri. Reînvăț…să cuprind universul exterior și interior fără de ea.

Câteodată urletul ființei mă duce la disperare, încercările eșuate de-a rămâne stabilă mă fac să trăiesc în dizarmonie cu principiile mele. Citește în continuare „Continuarea unei povești ce se numește SEVRAJ de antidepresive… de la poala unui deal de Piatră” →

1

Despre sevrajul meu…o bucată a drumului meu cu antidepresivele

„Alergați la Domnul și la sprijinul Lui, căutați necurmat fața Lui! ”

Sunt câteva zile…doar câteva adunate de când a început ca o furtună neanuțată, sevrajul.

După 2 ani de tratament cu antidepresive (Cymbalta), am decis că a venit vremea să renunț la ele. În acest timp ne-am adâncit ca să aflăm care au fost cauzele depresiei care m-a locuit luni de zile. După ce le-am aflat am vrut să las cârja care îmi sprijinea de atâta vreme creierul și funcțiile lui. Citește în continuare „Despre sevrajul meu…o bucată a drumului meu cu antidepresivele” →

20

„Odinioară erați întuneric; dar acum sunteti lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.” (săptămâna 5)

 

E o seară cuprinsă în ceață.

În centrul ființei mele stau tăcuți vlăstari ai bucuriei.

Postul acesta cu toate dezlipirile ce le-a adus în viața mea mi-a creionat o altă formă a bucuriei și sensului. Zilele legate prin felurite renunțări mi-au deschis celule noi ale vederii. Liniștea și limpezimea minții sunt daruri prețioase de care n-as vrea sa mă desprind. Citește în continuare „„Odinioară erați întuneric; dar acum sunteti lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii.” (săptămâna 5)” →

0

”…și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (săptămâna 4)

E o altă seară de decembrie. Una din acelea în care îmi așez trăirile în poala ochilor tăi.

Acest act al sufletului meu pleacă cu o nădejde vie: să ajungă acolo unde poate să fie o unealtă spre viață. Pleacă de la poala unui deal, dintr-o casă cu ferestre mari, dintr-o inimă îndrăgostită de Dumnezeu, spre tine.

Cum ți-e sufletul? E cald și bine în lăuntrul tău?

Cum ți-s gândurile? Fac lumină în jurul tău?

IMG_9124

De ce ți-e dor? După ce însetează adâncul tău?

N-ai  avea nevoie să te simți ascultat și-apoi iubit chiar dacă ești de neînțeles? Citește în continuare „”…și orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (săptămâna 4)” →

1

Filă a inimii mele – Răcătău (august 2019)

Un șirag de brazi ne înconjoară cortul.

a23

Deasupra cer, doar cer senin.

a17

Ochii mușcă cu lăcomie din albastrul cerului. Nu se pot sătura.

Le era foame…de tot ce au uitat să privească.

Sunt un om nebun de fiecare dată când pun granițe între mine și prezența lui Dumnezeu. Citește în continuare „Filă a inimii mele – Răcătău (august 2019)” →

0

Filă a inimii mele – Corbu (iulie 2019)

„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme,
lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”

De retina mea se sparg valurile mării.

30

Lumina strălucește în oglinda apei, lumina îmbracă chipuri, lumina și-a țesut cărare spre inima mea însetată.

E o dimineață de iulie.

În mine stau înșirate clipe cu fața spre soare și ar vrea să alerge în afara mea, făcându-se cuvinte.

În dreapta mea o barcă verde, înfiptă în uscat. În stânga un copil care sapă în nisipul din apropierea apei și privește pierdut la munca lui înghițită de val. Citește în continuare „Filă a inimii mele – Corbu (iulie 2019)” →

1

DEPRESIA – hoțul culorilor mele

A venit tip til…așa cum vin hoții.

A înconjurat de câteva ori ființa mea și după ce a găsit intrarea mi-a răpit toate culorile.

N-am știut de la început CINE e… N-am știut cum se stă în fața ei.

Mi-a anesteziat simțurile. Mi-a înțepenit voința. A legat puterile trupului meu.

A acoperit viitorul meu în deznădejde și mi-a derulat imagini cu trecutul meu. În tot acest timp striga fără milă: NIMIC NU ARE SENS! Citește în continuare „DEPRESIA – hoțul culorilor mele” →

17

Fragment al sfârșitului de toamnă (săptămâna 2)

”Predați-vă cu totul în mâinile lui Dumnezeu și nu vă neliniștiți. Ce va fi mai de folos vouă și de mântuire, aceea vă va trimite vouă Domnul.”

(Starețul Ieronim Apostolidis)

Câteodată mă aflu singură în casa de la poala dealului de piatră. Sunt aici, cu gândurile toate, cu trăirile mele…aici, la capăt de lume parcă. În vecinătatea mea stau înșirați pomi bătrâni, dezbrăcați de frunze, un nor gri și câteva dealuri. Decorul acesta mă obligă să fac săpături în adâncimile inimii mele, să redescopăr că pustiul poate deveni cel mai sigur loc de întâlnire cu Dumnezeu. E un punct stabil în universul vieții mele, nu e perturbat de voci, nici de mersul grăbit al lumii.

Îmi obligă gândul să se prindă cu putere de Dumnezeu. Să cheme numele Lui și puterea Lui și bunătățile Lui… Doar când rămân singură pot să măsor cât de aproape sau cât de departe sunt de Creator. Nu mă pot îmbăta cu deșertăciuni, nici cu alte realități. Devin transparentă … Citește în continuare „Fragment al sfârșitului de toamnă (săptămâna 2)” →

7

Din nou…mamă

Poate că în gândurile mele această nouă realitate ar fi vrut să rămână taină, dar inima mă mână cu putere spre a scrie. Și o ascult.

Cum să taci? Cum să nu strigi cu litere că o nouă veșnicie crește în tine?

1380

Cum să te faci că ești mut când toată ființa ta a primit în dar noi slove?…când în adânc de mine s-a suflat cu viață fără de sfârșit? când sunt iar mamă…pentru o nouă fărâmă ruptă din gândul lui Dumnezeu și așezată în mine? Citește în continuare „Din nou…mamă” →

13

Gânduri despre o grădină

Dragii mei mi-e dor să scriu, să vorbesc despre minuni.
….

Viața noastră e într-un proces intens de schimbare. Cuibul mi-e în cutii și saci, iar sufletul încearcă să păstreze visele fără granițe.

Da, mai e o săptămână până la schimbarea cuibului în care viața ne-a devenit poveste. Și eu parcă am nevoie de timp în care să plâng tare. Să plâng de mulțumire pentru această etapă fără seamăn în lume, pentru toți vecinii noștri, pentru toate cărările și animalele din jur, pentru toți pomii … Să plâng… Citește în continuare „Gânduri despre o grădină” →

0

Călătorie (partea 1)

Azi plouă.

Plouă lung și norii par a nu avea capăt, dar noi știm că au.

Pentru că „nu norul este veșnic/ci soarele-i acel Ce-nvinge si ramane stapan in urma el.”

Și cu acest gând adânc ne începem zilele și tot cu el ar fi bine să le sfârșim..

IMG_8152.jpg

Dacă n-ar fi norii aceștia gri deasupra satului nu v-aș scrie pentru că sunt multe de făcut pe afară. Cei ce locuiesc la sat știu. Și aceasta poveste e despre un sat, ce se află în noi și unde liniștea inundă când Soarele cântă.

Călătoria ce va curge pe sub ochii voștri a fost atât de bogată în lucruri care nu pier, încât nu pot să o păstrez doar pentru noi, nu pot să o las să fie doar material de umplere al unui hard de plastic. Lucrurilor frumoase trebuie sa le căutăm ca destinație: inimile.

E cu noi, dar nu e despre noi. Citește în continuare „Călătorie (partea 1)” →

2

La vânat de frumusețe (1)

Luminătorul trupului este ochiul. Deci dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. (Biblia)

S-a alcătuit un anotimp nou. Prin el zboară adieri calde și florile colorate își plimbă petalele pe toate drumurile satului. E întreg. Nu-i lipsește nimic. Dumnezeu locuiește în el.

5635

În inima mea s-a clădit din bucăți de lumină coborâte de Sus o dorință: să vânez frumusețe. Citește în continuare „La vânat de frumusețe (1)” →

2

Bună dimineața INIMĂ !

(PENTRU ORICE INIMĂ DE OM)

S-a așternut o zi nouă peste bucata de lume pe care o locuiesc…

b6.jpg

Puterea cu care Îi cântă toate Creatorului naște dorul de-a cânta și eu cu ele, de-a da slavă pentru ce sunt, pentru unde sunt, pentru tot ce am și ce nu am.

În diminețile postului deștept sufletul meu citindu-i cuvintele din Isaia: Citește în continuare „Bună dimineața INIMĂ !” →

3

Să mărturisim despre Lumină (ziua 6 – 9 februarie 2016)

,,Tu ești aici în pat? Ce faci tu aici? Compui, mami?”

Copilul meu cască tare și se-ntinde.

Îmi amintesc de prima zi când l-am privit, de primul lui căscat.

Dimineața copilul meu nu are nevoie de multe cuvinte. Îi e de ajuns să țină degetul meu mic în mâinile lui calde și să îl sărute, să îl mângâie.

Sunt nori pe cer și picură pe acoperiș  zgomotos.

În casă se-mbulzește bucuria prin pereții liniștii.

5179.jpg

Mi-s dragi, atât de dragi diminețile în care puiul meu mă caută. Pentru el sunt soarele dimineților, iar chipul meu naște zâmbet ochilor lui. El se liniștește mereu lângă mine și se adapă din ce sunt eu. Citește în continuare „Să mărturisim despre Lumină (ziua 6 – 9 februarie 2016)” →

0

Familia, o biserică mai mică (Ziua 5 – 8 Februarie 2016)

12696298_982668898494619_1796286501_o

(imaginea va fi parte dintr-un proiect, nu sunt toți copiii noștri, deși vă mărturisesc că tare mi-ar plăcea)

Fac curat prin casă și în suflet. Spăl rufele muradare în mașină. Nu am putere să spăl cu mâinile așternuturi și haine groase.

Păcatele, nici pe acestea nu le pot spăla …sunt grele și lipite strâns de mine. Pentru ele a trebuit să moară Fiul lui Dumnezeu, pentru ele a fost crucificat și pironit în cuie. A luat asupra Lui durerea dezlipirii de fărădelegi și mie mi-a dat pacea. Citește în continuare „Familia, o biserică mai mică (Ziua 5 – 8 Februarie 2016)” →

0

Cuib de Soare să fie inima ta! (Ziua 2 -5 februarie 2016)

Din suflet azi, un cuib de Soare voi clădi!

4265

Lumina e lină azi, de la primele ore ale dimineții. Ea pe toți, pe toți ne strigă să trăim. Chema păsările să se joace-nzbor și-i îndeamnă pe cocoși să cânte tare.

Pe noi ne strigă să ieșim sub cer,

să ne-mbătăm cu frumusețe,

să ne umplem buzunarele cu senin. Citește în continuare „Cuib de Soare să fie inima ta! (Ziua 2 -5 februarie 2016)” →

0

Câteva rânduri despre…post

b4

Sub zăpada albă mult noroi…în noi.

Gânduri negre laolaltă, aer greu pătruns prin nări,

hrană toxică și ură,

stau ascunse după haine, după farduri …și din când în când răsuna:

prin dureri, tumori și teamă,

prin neliniști și-amorțeli.

Toate strigă: vreau zăpadă!

să ajungă pe cărări. Citește în continuare „Câteva rânduri despre…post” →

0

Iubirea lui Dumnezeu

Anca mi-a oferit ocazia să scriu despre Iubirea lui Dumnezeu.

Eu am cotrobăit prin ființa mea, prin fotografiile noastre, și am conturat pentru Revista Zenit ceea ce așez mai jos.

Vă dăruiesc acum , la sfârșit de an ceea ce am scris și vă las să priviți modul în care Anca a împletit gândul cu imaginea….

https://zenitmagazine.wordpress.com/zenit-4/

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan,  3,15).
IMG_4047
 

Citește în continuare „Iubirea lui Dumnezeu” →

1

Cu gândul la ei

Această grămadă de gânduri sincere e scrisă cu gândul la ei.

Pentru cei ce nu-i cunosc: ei sunt minunile zilelor mele, sunt coechipierii mei în lupta pentru frumos, sunt oglinzile mele și iar minunile mele. 🙂

Ei sunt … un dar nemeritat pe care vreau să-l tratez cu respect și responsabilitate fiind mereu conștientă că ne mântuim împreună…

355

Ascultăm… Citește în continuare „Cu gândul la ei” →

3

E noiembrie la noi în sat…să-I cântăm lui Dumnezeu

M-am gândit zilele acestea la tot ceea ce se petrece în țara noastră…

Ah ce dor mi s-a făcut de Dumnezeu…pentru că în cele citite și văzute lipsea cu desăvârșire. Ce dor sfâșietor …

Sufletul striga mut: ”Unde mi Te-au ascuns Doamne?”

IMG_4685

Această postare e o încercare de a căuta urmele Lui, astupate cu mii de păreri omenești. Da, am fost într-o mare primejdie zilele acestea. Am confundat urmele Lui cu urmele acestei lumi și m-am pomenit secătuită, respirând parcă sacadat informații ce nu duc niciunde. Citește în continuare „E noiembrie la noi în sat…să-I cântăm lui Dumnezeu” →

0

Drag suflet de mamă… (mie și celorlalte mame care trec pe aici)

q12

Noi știm în miezul inimii că nimic nu ne umple și nu ne împlinește așa cum o poate face familia și căminul nostru, ridicat prin jertfă, bucurie, răbdare.

Noi știm, acolo unde nimeni în afară de Dumnezeu nu poate ajunge, că nici biroul la care stăm ore lungi, nici cabinetul la care muncim, nici bijuteriile pe care le-am cumpărat și nici hainele nenumărate nu pot să se strecoare în miezul ființei noastre ca să aducă împlinire. Noi, da…noi știm și noi pe noi nu ne putem minți. Citește în continuare „Drag suflet de mamă… (mie și celorlalte mame care trec pe aici)” →

10

Răbdare! Răbdare! Răbdare…

„Gândul Tău să se-nplinească
Neştirbit în mine-oricând,
Chiar de-ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând
Chiar de-ar fi să se dărâme ,
Chiar de-ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând„jJohn a fost unul dintre cei mai dragi prieteni ai sufletului meu.

El se plimbă acum pe străzile Cerului și contemplă la frumusețea celor pe care noi nu le vedem, pas la pas cu Dumnezeu. Citește în continuare „Răbdare! Răbdare! Răbdare…” →

6

O familie mare – Portrete fără garduri

 

“ Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul și ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranța că o va proteja. Femeia este doamna casei dar și o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar și hamalul ei.“

                              (Viața de familie – Paisie Aghioritul)

1

Oamenii, aceste modelaje atât de atent gândite, exclamă prin gesturi și priviri deschise că Dumnezeu și-a vărsat din frumusețea Lui peste ei.

Se făcea că eram doar un prunc pe ulițele unui sat de lângă o mare piatră. Printre prietenii mei de joacă se număra și L., un țigan. Colindam drumuri și dealuri împreună…într-un joc prelungit. Pentru mine nu a fost niciodată un țigan, a fost mereu un prieten…

Clipele care ne-au trăit au adus pentru fiecare dintre noi un alt drum. El are familia lui. Lucreză într-o țară străină, pe lângă apele albastre ale mării. Eu colind satul de lângă piatra cea mare cu familia mea.

De zile multe cântecul de dor al mamei lui a ajuns în casa noastră. E mamă de 10 copii și pentru fiecare păstrează un Dor, o lacrimă, un zâmbet larg și știrb:  Citește în continuare „O familie mare – Portrete fără garduri” →

0

Un scurt vis…poate despre copiii noştri nenăscuţi

IMG_1953

Se făcea că era noaptea de 19 noiembrie spre 20. Un vis minunat îşi făcuse loc în mine… Era un fel de realitate izbitoare, ce îmi cuprindea sufletul pe de-antregul.

Am visat că eram însărcinată. M-am visat născând un băieţel şi o fetiţă…natural, fără prea multă durere, acasă. Citește în continuare „Un scurt vis…poate despre copiii noştri nenăscuţi” →

2

O bucată de pământ locuită de câţiva oameni simplii, cu porţi clădite din zâmbet…

7

 

Ieri…o zi umedă şi plină de noroi… Ies din casă împreună cu Rafael şi zăresc alergarea unui ghem sur. Un şoarece destul de mărişor căuta să se ascundă de noi printre oalele de pe prag. L-am căutat cu privirea şi m-am pomenit privindu-l în ochi. Scârba şi teama s-au topit şi dintr-o dată vietatea din faţa mea s-a preschimbat într-un animal simpatic. Sub răsetele şi bucuria copilului meu am încercat să-l alung de lângă casă. În zadar….   A alergat grăbit în rama de la uşă, cu siguranţă spre locul unde îşi avea cuibul. Din nou s-a lăsat teama peste mine…pentru ca ochii mei nu mai priveau adânc în ochii lui, convingându-mă că nu-mi va face nici un rău. A devenit din nou un duşman care cotrobăie prin bucătăria mea, lăsând urme şi miros…. Citește în continuare „O bucată de pământ locuită de câţiva oameni simplii, cu porţi clădite din zâmbet…” →

6

Pentru o sâmbătă cu miros de plăcinte

IMG_8289

Sub brumă mi-am deschis ochii în această zi şi calauzită de paşii ei am trecut clipele rând pe rând. O linişte largă îngrădeşte acest spaţiu locuit de Dumnezeu şi bucuria că suntem aici ne încălzeşte adesea. Nu ştiu ce ne lipseşte. Suntem întregi şi bogaţi lângă Dumnezeu. Ne umple, ne satură, ne invită adesea la dans cu creaţia Lui, ne povesteşte despre visele Lui pentru noi…si noi îndată căpătăm liniştirea. Citește în continuare „Pentru o sâmbătă cu miros de plăcinte” →

0

Din mine… şirag de gânduri calde în miez de toamnă rece…de la sat

IMG_8224

Toamna aceasta rece a găsit de cuvinţă să mă provoace la a trăi modest. Cu toate că firea se opune adeseori acestui proces, făcându-l mai dificil, văd cum de la o zi la alta cad de acord cu sufletul meu asupra faptului că avem nevoie de puţin ca să fim fericiţi, că timpul pe pământ aleargă grăbit spre final şi singurele comori care rămân sunt cele strânse în Împărăţia de dincolo de timp.

Am ales satul pentru noi ca să avem timp să ne privim mai des in oglindă sufletul… Citește în continuare „Din mine… şirag de gânduri calde în miez de toamnă rece…de la sat” →

5

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: