În camera mea miroase tare a viață. Doi prunci dorm lângă mine și unul înlăuntrul meu.

Scap câteva lacrimi direct din centrul inimii și încerc să adun ziua în cuvinte, să compun o filă de jurnal, un fel de rezumat al tuturor celor prin care Dumnezeu mi-a mangaiat ființa.

E liniște, Stelele nopții tac. Glasul greierilor încununează liniștea, Nu latră nici un câine.

Liniște nu înseamnă să nu auzi nimic, ci să auzi acele lucruri care lasă loc să coboare glasul Creatorului în tine, care nu acoperă oglinda cea adevărată.

Citește în continuare „Rânduri la ceas de seară (1)” →