S-ar părea că toate învie …E Primăvară!

Pe inima mea s-au cusut mărțișoare cu două fire răsucite: unul roșu (sângele Mântuitorului Meu) și unul alb (dovada că păcatele mele sunt spălate)….

Aceste mărțisoare sunt vii și adevărate. Sunt chipuri, locuri…

După zile întregi de încercări, ispite, boli…după un început de post în care sufletul mi-a fosat aruncat la pâmănt și aripile tăiate m-am trezit căzând în gol. Nu știam când mă voi opri, nu știam când tălpile inimii vor găsi uscatul …și nici nu știam când voi respira din nou liberă aerul viu al simplității. Citește în continuare „E martie la noi în sat…Pe inimi purtăm mărțisoare” →