Semințe

V-am promis fotorafia cu firul de zmeură crescut în camera în care am locuit …la oraș…

A trecut prin pereți groși și a învins….

Semințe…semințe…peste tot semințe….

de pace, de iubire, de adevăr…

„Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, și îndată au răsărit, pentru ca nu era pământul adânc. Iar cand s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o suta, alta șaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă.” (Matei 13, 3-9).

Sub o fereastră, pe o stradă Senină, am desenat un copac…cu pruncul meu.

Sub copac a crescut un fir de zmeură…

A trecut prin pereți groși până a ajuns să vadă lumina și să fie văzut de lumină.

După  ani de intuneric a răsărit ca o nădejde. Semințele….

Cât de dragi îmi sunt semințele.

Peste tot semințe…

Ssmințele pierdute în lumină cresc…una câte una.