Hristos la ușa mea

În seara aceasta, pe la ceasul al șaptelea, a bătut Hristos la ușa casei mele. A bătut de trei ori cu putere, în fiecare geam al ușii, până I-am deschis.

A venit ud, murdar, cu un miros înțepător de urină…și Îi era foame.

Tunetele și fulgerele accentuau portretul lui. Pe trup avea răni și trupul Îi ardea de mâncărimi.

Nu am avut curaj să Îl chem în casă. Mirosul era respingător. Ploaia îl accentua. S-a așezat pe prag. În acest loc nu Îl atingea apa care cădea din cer.. Era mulțumit cu locul.

Pe mine a început să mă ardă brusc înlăuntrul meu, să mă ardă casa mare în care nu am curaj să Îl primesc, toate lucrurile agonisite în ea. Simțământul nevredniciei de-a sta între pereții ei, în timp ce Hristos stă pe prag ud, murdar, flămând și singur, m-a cuprins ca o cămasă de forță. Mă strângea tare.

Ar fi fost atât de ușor să Îî dau o pungă cu mâncare și câtiva bani…și să Îl las să plece. Buzunarul se deschide ușor, inima…inima e atât de egoistă, de fricoasă…

Mi-a cerut o mămăligă cu brânză și slănină prăjită, cu ceapă și usturoi lângă ea și un ardei iute. Și haine…

După ce iubitul meu soț l-a schimbat de hainele murdare și I-a spălat picioarele am prins cu toții curaj: să Îl invităm înauntru. I s-a înseninat chipul . Își scărpina trupul în așteptarea hranei calde și ne vorbea ca un copil fericit.

Noi nu avem râie pe trup, dar sufletul mustește în boală, e contaminat și contaminează pe alții cu egorim și neiubire. Suntem îmbibați aproape cu totul în goana după lume și pe chip purtăm măști. Toate cad la întâlnirea cu Hristos.

Când El îți bate la ușă la ceasul al șaptelea al serii știi exact cine ești. Te aflii descoperit, rău, lacom, egoist, plin de teamă. Și nu poți fi mai mult decât cine ești.

Iar dacă nu avem curaj să ne lăsăm tămăduiți de cine suntem poate că nu vom afla loc în Cer, cu toate că aparținem unui cult și mergem duminică de duminică la Biserică. S-ar putea ca toată truda și sudoarea să ne fie doar pentru agonisirea unui loc mai bun pe pământ și să fie străine de locurile ce se pregătesc în Cer.

Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. 

Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; 

și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. 

Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. 

Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; 

am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’ 

Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? 

Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat?

 Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?’ 

Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le-ați făcut.’ 

Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit diavolului și îngerilor lui!

 Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; 

am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.’ 

Atunci, Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniță și nu Ți-am slujit?’

 Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut. 

Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.”

(BIBLIA)

Dacă Hristos ar veni la tine ud, murdar, flămând, cu râie? Închide ochii și spune-i inimii tale în taină

cum L-ai primi.

Hristos nu își anunță niciodată vizitele.

Doamne ajuta-ne să nu ne afle cu inima lipită de lut și cu mâinile afundate în deșertăciune atunci când vine! Toate măștile vor cădea de pe noi când va bate în ușa noastră. Vom fi exact cine suntem!

Un gând despre „Hristos la ușa mea

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un comentariu

Blog la WordPress.com.

SUS ↑