Să fim unde suntem – Săptămâna 1 (Postul Crăciunului)

Seara de Noiembrie.

În casa de la poala dealului de Piatră ard lumini.

…

În boxa neagră asezată pe uscătorul de haine se aud colinde. Aceleași colinde pe care le ascultăm de câțiva ani… maicile de la Mănăstirea Cămârzani. Ritmul lor și vocile lor păstrează liniștea în noi…și liniștea e un lucru mare într-o lume ce se cufundă tot mai mult în zgomot.

Am încetinit ritmul după ultima vale. Dumnezeu mi-a adus inima în cuib.

…

…

…

…

…

…

…

Am renunțat la lucruri pe care le iubeam…le iubeam mult… și m-am întors la copiii mei.

…

Ştii si tu asemeni mie că poţi fi undeva și să nu fii de fapt acolo.

Aceasta e o poveste lungă și largă, dar in seara asta las loc unor amintiri din copilăria mea.

 Bunica mea, cea care m-a invăţat să frământ aluat și să coc plăcinte, era mereu unde era. In zilele calde de vară si in zilele geroase de iarnă ea era acolo,cu noi. Îsi freca uneori mâinile deolaltă și ne povestea din copilăria ei. Alteori amesteca in oala mare de pe sobă …și era acolo. Nu o strigau agendele, nici meniurile, nici un program rigid.

Bunica mea nu știa să citească…dar știa să fie cu inima și gândul lângă noi si știa să picure dragostea ei prin mâncare, prin sertare, pe farfuriile pe care le spăla, prin poveștile ce ni le spunea.

Nu se grăbea niciodata.

Oamenii aceștia sunt rari. Îi poți număra pe degete într-o viață…

 …

Dumnezeu mi-a schimbat planurile, m-a adus prin valea lungă si grea la un alt fel de a trăi zilele. Mi-a sfărâmat agendele rând pe rând, mi-a risipit visele de care mă agăţasem și m-a indemnat să ard toţi idolii pe care ii construisem prin inima mea.

Acum, in prag de iarnă, lăcrimez de bucurie. 

…

Iată-mă aici, inconjurată de 4 copii. Sunt chiar aici unde spun că sunt. Acesta e un dar si un mare har primit de la Dumnezeu după o lungă și istovitoare vale.

…

…

Aș vrea să picur din Hristos prin cuvintele ce le rostesc, prin tăcerea ce o frământ înlăuntrul meu, să-L așez in budinca de ovăz, în supa de broccoli, prin biscuiții de post, să-L picur prin pașii mei, in toții copiii mei. 

…

În ogradă: pisici, câini, oi, capre, găini și rațe…gaiţe și coțofane. Frunzele au părăsit copacii. Peisajul se pierde printr-o ceaţă groasă.

E prima săptămână din Postul Crăciunului. 

„… veniți să ne închinăm și să ne smerim,

să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului,

Făcătorului nostru! 

Căci El este Dumnezeul nostru și noi suntem poporul pășunii Lui,

turma pe care o povățuiește mâna Lui...”

(Psalmi)