E martie la noi în sat…Pe inimi purtăm mărțisoare

S-ar părea că toate învie …E Primăvară!

Pe inima mea s-au cusut mărțișoare cu două fire răsucite: unul roșu (sângele Mântuitorului Meu) și unul alb (dovada că păcatele mele sunt spălate)….

Aceste mărțisoare sunt vii și adevărate. Sunt chipuri, locuri…

IMG_1517

După zile întregi de încercări, ispite, boli…după un început de post în care sufletul mi-a fosat aruncat la pâmănt și aripile tăiate m-am trezit căzând în gol. Nu știam când mă voi opri, nu știam când tălpile inimii vor găsi uscatul …și nici nu știam când voi respira din nou liberă aerul viu al simplității. Citește în continuare „E martie la noi în sat…Pe inimi purtăm mărțisoare”

O familie mare – Portrete fără garduri

 

“ Femeia îi dă bărbatului ei încrederea, devotamentul și ascultarea sa. Iar bărbatul îi dă femeii siguranța că o va proteja. Femeia este doamna casei dar și o mare servitoare, iar bărbatul este stăpânul casei, dar și hamalul ei.“

                              (Viața de familie – Paisie Aghioritul)

1

Oamenii, aceste modelaje atât de atent gândite, exclamă prin gesturi și priviri deschise că Dumnezeu și-a vărsat din frumusețea Lui peste ei.

Se făcea că eram doar un prunc pe ulițele unui sat de lângă o mare piatră. Printre prietenii mei de joacă se număra și L., un țigan. Colindam drumuri și dealuri împreună…într-un joc prelungit. Pentru mine nu a fost niciodată un țigan, a fost mereu un prieten…

Clipele care ne-au trăit au adus pentru fiecare dintre noi un alt drum. El are familia lui. Lucreză într-o țară străină, pe lângă apele albastre ale mării. Eu colind satul de lângă piatra cea mare cu familia mea.

De zile multe cântecul de dor al mamei lui a ajuns în casa noastră. E mamă de 10 copii și pentru fiecare păstrează un Dor, o lacrimă, un zâmbet larg și știrb:  Citește în continuare „O familie mare – Portrete fără garduri”

Blog la WordPress.com.

SUS ↑