O poveste

cam1

 

A fost odată un gând mare mare…de Teamă.

Acest gând și-a făcut cuib în sufletul a doi oameni veniți de la oraș, într-o casă veche…la Țară. Ei nu știau că atunci când apune soarele se face noapte. Veneau dintr-un oraș mare. În orașul lor nu se făcea niciodată noapte. Acolo era plin de lumini și acest lucru era primejdios pentru că niciodată nu se vedeau stelele. Citește în continuare „O poveste”

E ianuarie la noi în sat…vântul frământă zăpada. În liniște o lasă la dospit…sub soare.

b38

În satul nostru e frig și a nins. Noi am crezut că ninge cu fulgi de zapadă, dar a nins cu bucurie…

Cerul de un albastru puternic stă ca o oglindă să cuprindă bucuria satului…și n-o cuprinde. Atunci începe să frământe zăpada. O lasă sub soarele rece…la dospit. Apoi o modelează, o împletește cu noi, o aruncă în sus, o lasă la pământ, o face culcuș pentru animale, o despletește…și seara o lasă să doarmă sub stele. Se joacă și el …că e copil. 🙂 Citește în continuare „E ianuarie la noi în sat…vântul frământă zăpada. În liniște o lasă la dospit…sub soare.”