E galagie in mine…
Sireturile mintii mele stau dezlegate si gandurile se impiedica de orice miscare din jurul trupului meu…
Imi pare ca orice vibratie a celulelor mele ar putea trezi furtuna in sufletul meu…
Traiesc pe acordurile artificiale ale unor instrumente ragusite…ce scartaie, si scartaie si scartaie…
E una din acele zile, in care, te trezesti cu o indispozitie fara explicatii si incerci sa pornesti un razboi impotriva ei. Inarmata cu arme de tot soiul m-am pomenit aici…scriindu-ma cu litere mici pentru cei ce vor trece prin astfel de zile…
Incep sa cred, tot mai tare, ca viata la tara, va schimba multe…e prea multa galagie la oras!…
Astept sa vina ziua, in care, sa asez in valiza ultima farfurie si ultimul jerseu..si sa plec…sa plec la sat…cu sotul meu, cu cainele meu…si in primul rand cu Domnul nostru, cu Domnul meu!
In timp ce se construiesc aripile …rad, tremur, plang, alerg, ma odihnesc, cant, tac, ascult, vorbesc, gatesc, cos, scriu, astept, rastorn, construiesc, pasesc, dansez, citesc, zambesc, rabd, ma razvratesc, invat…..
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns