Ganduri de demult…Despre ceea ce am trait la Jucu…

Acum ma gandesc la cei ce locuiesc la Jucu, la acei copii cu dizabilitati psihice severe din Centru de plasament Sf Andrei de la Jucu…Am cautat cate ceva despre ei, pe internet. Am gasit ultimele stiri de acolo Despre Maria

Tot despre ea…

E vorba despre Maria. Ea, statea intr-un pat mereu..nu putea sa umble. Era frumoasa si senina. Zambea…

Prietena mea, Oana, petrecea mult timp cu ea. Intr-o zi a dus in camera ei o jucarie cu cheita, o jucarie muzicala…Mariei ii placea mult sa asculte…Se bucura de simpla prezenta…Putea sa ne priveasca..Azi nu mai poate.

Doamne, pazeste Tu acei copii si ajuta micimii mele sa ajunga intr-o zi sa-i revada, sa-i slujeasca…Si Doamne, Tu stii, cat am primit prin acei copii…Tu stii cata inviorare au dat sufletului meu zilele petrecute langa ei…

Atunci am scris aceste cuvinte….

Acolo, la Jucu
Sep 7, 2007 12:34 PM

Salbatica inima, ce salti la fiecare adiere a timpului, ti-a venit vremea sa stai pentru o clipa, sa stai si a fii domesticita de realitatea in care timpul uita sa adie.  Poate sa fie un inceput al jertfei sau un sfarsit al al ei, poate sa fie un lung sir de intrebari sau un cufar cu raspunsuri,  poate sa fie teama picurata cu zbucium sau bucurie ce curge fara incetare…poate sa fie ceea ce a mai fost si totusi sa fie nou sub soare ….

Unii in disperarea ce le-a cuprins fiinta se uita spre Cer si cu revolta intreaba “de ce?”…altii, aglomerati de intrebari, isi uita scopul…unii prefera sa priveasca criticand si judecand si povara judecatii ii apasa atat de tare….unii isi pierd puterea si isi uita intreaga teorie…altii isi pastreaza teoriile traind in ele fara sa le aplice…

Ma regasesc in toate si in nimic,  zmulg fire de iarba si ma hranesc cu ele,  iau mingea intre degete si o strang cu putere,  rup foaia de hartie si mazgalesc peretele…ma sperie muzica si oamenii…judec si intreb…ma pierd si ma scurg printre boabe de nisip, uit …acum de aici ma caut acolo si ma gasesc dar nu-mi pot gasi trupul, nu pot sa-i gasesc urma…i-am pierdut-o la poarta…si apoi il gasesc intr-o sala, pe jos,  mancand un sandwich si scriind pe niste foi…e o secventa in care i-am pierdut urma….vad doar traiectoria celui ce poarta numele de suflet…prapaditul meu suflet,  nenorocitul de el,  atat de mic si daruit total…atat de needucat acest suflet,  analfabet in atatea ceasuri …acolo …acolo ai fost intru totul suflete al meu…

Ma ridici Tata si ma inveti,  ma inveti si apoi cred ca ai disparut…

Si Tu devii copilul orb,  sau micul ganditor,  devii baiatul ce se leagana sau copilul ce se chinuie in dureri,  devii copilul izgonit de toti,  devii fiinta ce sta lipita de pat,  invelita in neputinta de a se ridica,  devii fiinta ce se sperie de chipuri ce o data i-au facut rau, devii Doamne tot ce n-am gandit ca vei fi si Te asezi in fata ochilor mei.. si ma inviti sa te ajut …

Cum Doamne?  Cum sa pasesc mai departe?  Cum sa ma feresc sa ating mainile celui bolnav sau chipul celui alungat? Cum sa refuz nevoia Ta de mangaiere….? Si lupta mi-e grea, caci cel rau ma invata cum sa plec, imi da motive sa te ocolesc, motive lumesti Doamne.  Iarta-ma pentru ca uneori le cred,  iarta-ma pentru ca mi-a fost teama sa-ti ating mainile ca nu cumva trupul meu sa se imbolnaveasca…Trecatoare sunt si viata mi-e doar un abur si Doamne nu vreau sa feresc si nu vreau sa dau mai mult pret trupului decat sufletului. Vesnicia o port in mine, …da, trupul e supus mortii si Tu hotarasti cand vei lua aceasta bucata de lut si azi iti cer din nou „Invata-ma sa iubesc fara teama, invata-ma sa Te slujesc fara teama, invata-ma sa-Ti ung ranile fara sa ma tem ca trupul meu va fi cuprins de boala”…si mi-e dor de tine, de Cel ce locuiesti in acei copii, mi-e dor sa Te iau in brate…

Si Te intreb:  „Cum pot sa te slujesc in zilele ce voi fi acolo?  Ce nevoie ai?  Ce rani ti-au ramas nelegate?”  Nu Te intreb „de ce” ci te intreb azi, „ce pot face pentru Tine?”…si stiu ca tot ce Tu ai nevoie e tot pentru binele meu…caci Puterea Ta ti-ar fi de-ajuns. Iti multumesc ca devii copil ca eu sa invat sa te slujesc.

Stii, Doamne, priviind la acei copii stiam ca ei vor fi in Cer…asta simteam si asta cred si acum…si acolo vor zambi, vor alerga cei ce nu stiu sa umble si vor canta cei ce nu stiu sa rosteasca, vor vedea cei ce au ochii acoperiti de ceata si vor auzi cei ce au urechile astupate.  Si daca voi fi acolo, cu Tine Tata, daca prin Harul Tau voi pasi odata prin Cer, imi doresc sa ii revad, sa locuim pe aceeasi strada si sa mancam la aceeasi masa. As dori sa  culeg flori impreuna cu ei si sa-Ti cantam impreuna, as dori sa vad chipurile lor vesnic fericite, dupa ce pamantul le-a fost povara. As dori sa locuiesc aproape de ei in Cerul Tau. Sunt dorintele mele Tata si Ti le aduc inainte…si dorinta mea cea mare e sa fiu cu Tine vesnic….

Multumesc pentru ca acum, privind acolo, pot vedea sufletul si multele-i lupte. Multumesc ca m-ai invrednicit sa-Ti slujesc. Multumesc ca inca imi vorbesti. Multumesc pentru ca inca Te arati si inca ma astepti…

Andreea, cea a carui suflet a slujit azi prin puterea Celui Preainalt

cea a carui suflet s-a temut azi

cea a carui suflet s-a bucurat azi

cea a carui trup a ramas uitat la poarta si regasit intr-o sala in timp ce manca un sandwich…

Totul pentru ca El e..daca El n-ar fi n-ar fi fost nimic ….