Invata-ma!

Invata-ma pasul cel dintai, al urcarii, al razei de Soare, al zborului senin! Invata-ma!..cele dintai silabe, cele dintai avanturi, cele dintai…

Noi incepem din nou. Eu la picioarele Tale Sfinte, ascultand tacuta suspinele Tale, nascute din dorul de mine. Iar Tu, Tu cu inima coborata in prapastie, ca sa ma urci pe mine in varful Soarelui.

Palida din cauza ratacirii prin pustie, ridic mana dreapta a mintii mele si ma agat de inima Ta.

Pe acordurile noului inceput visez la calatoria prin lume, la bratul Tau, smerita de dragostea Ta mare, mult mai mare decat mi-o pot eu imagina.

Sorb ultima lacrima a suspinului Tau si imi promit ca nu voi mai calca stramb. Stiu ca in curand voi veni sa pocaiesc aceeasi fapta pentru a o mia oara…aducand rusine multa.

Copil mi-e sufletul! Marginile cresterii lui sunt adanci, inalte, abrupte…frante… Cum creste un gram in inaltime, cum se loveste de nori, se sperie si fuge inapoi. Vine zdrobit in locul de unde si-a nascut cresterea si priveste cu ochii incetosati la varful biruintelor.

Azi, apele curg. Trec peste pietre colorate fara sa stie de slefuirea ce-si cerne fluturii inspre apus. Apele curg cantandu-mi mie si norii toti danseaza pentru mine, deasupra apelor. Umbra omului ce trece mangaie malul, si-apoi se face liniste. In mine, pietrele sar de bucurie si in afara mea ar sari de nu le-ar tine pamantul lipite.

Intr-o zi forta Cerului va fi mai mare decat a planetei pe care o locuim. In acea zi vom vedea totul zburand. Cele ce au viata vor trece granitele..vor pleca Acasa.

Nu vreau sa-mi imaginez focul ce va mistui, vreau sa ma gandesc la zbor…la acei soli Impratiei si la strigarea numelor ce stau scrise in Cartea Vietii.

Doamne, oare cum arata numele meu, scris de mana Ta?

Doamne, oare cum? Cum se leaga literele, cum se lipesc silabele, atunci cand Mana Celui ce a creat totul din nimic deschide Cartea Vietii?

Fiecare intoarcere a mea, la Tine, ma gaseste plangand de bucurie.

Apele curg, brazii cresc… sub ochii Tai.

Sufletu-mi sta adunat pe malul apelor ce curg, zgribulit din cand in cand la racoarea vantului…sub Ochii Tai.

………..

M-am apropiat de apa. Am privit o vreme.  Pietrele straluceau, fluturii se topeau in zbor, pietrele aruncate in apa stropeau in jur…unele pareau pasari ce nu se mai intorc. Se confunda usor zborul pietrei cu cel al pasarii. Am scris numele meu pe apele ce curg, cu batul gasit.

Intr-o zi voi pune o paine pe ape si stiu ca ea se va intoarce.