Adevarata credinta este o descoperire personala.
Ea nu este un dar mostenit.
Nici un lucru invatat.
Nici chiar adeziunea formala la vreo Biserica sau cult, sau adunare;
ci credinta adevarata este o indoita descoperire a lui Hristos spre suflet – si a sufletului spre Hristos.
Este coborarea lui Hristos spre om si inaltarea omului spre Hristos – pana la atingerea si sudarea unuia de celalalt.
In asa fel, incat seva din butuc sa se urce pana la ramul cel mai de sus al mladitei.
Si lumina cea mai de sus sa se coboare pana la radacina cea mai profunda a sa.
Atunci intrepatrunderea este atat de tainica, incat Hristos se manifesta in tot ce este al omului,
iar omul se contopeste in tot ce este a lui Hristos……
(Rasplata ascultarii – Traian Dorz)
Andreea Stanciu 
Lasă un răspuns